Misterele trecutului

(Viziunea catastrofei cosmice a lui Leon Bakst)

Geneza omenirii: Oare cum a apărut omenirea ? Este o întrebare obsedantă pentru unii filozofi şi pentru unii savanţi, dar nu numai… Unii savanţi chiar susţin că Universul însuşi a fost creat tocmai pentru a face posibilă apariţia… omului (este vorba de aşa-numitul principiu antropic).

„În fizica și cosmologie, principiul antropic (din greacă anthropos – om) este un argument filosofic care afirmă că observațiile din universul fizic trebuie să fie compatibile cu viața conștientă care le observă. Susținătorii argumentului motivează că astfel se explică de ce universul are exact vârsta și constantele fizice fundamentale care fac posibilă apariția și găzduirea vieții conștiente. Principiul a fost formulat în 1961 de către astronomul Robert Dicke (1916-1997), care s-a bazat pe unele lucrări ale fizicianului englez Paul Dirac:

„Universul are proprietățile pe care le are și pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăți, omul nu ar fi existat.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_antropic), 3 aprilie 2013.

Printre multiplele explicaţii care s-au dat în decursul timpului privitor la geneza omenirii, se pot desprinde următoarele ipoteze: a) ipoteza creaţionistă, b) ipoteza evoluţionistă, c) ipoteza paleoastronautică, d) ipoteza ezoterică.

Fiecare dintre aceste ipoteze aduc diverse argumente în legătură cu apariţia şi apoi dezvoltarea omenirii…

Referitor la aceste ipoteze, se pot evidenţia câteva caracteristici...

1. a) Ipoteza creaţionistă – arată că omul a fost creat de către o fiinţă supremă, de către DUMNEZEU (aşadar, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu). Evoluţia omului după creaţie, a fost foarte complexă… Toate religiile descriu în general modul în care a fost creat omul…

Ce argumente au cei care afirmă că oamenii au fost creaţi de către o fiinţă supranaturală (de către Dumnezeu) ? Sunt diverse argumnte…

Spre exemplu, ei spun că omul este o fiinţă atât de complexă, încât nu putea fi concepută decât de către o fiinţă neînchpuit de complexă, infinit de complexă şi nicidecum nu se putea naşte din ceva inferior, aşa cum consideră cei care pretind că omul ar fi apărut din cauze naturale… Susţinătorii ipotezei creaţioniste mai afirmă că omul are suflet, ceea ce demonstrează existenţa unei fiinţe superioare, fiindcă numai o fiinţa superioară, numai Dumnezeu putea crea o fiinţă înzestrată cu suflet…

Această ipoteză, în ultimă instanţă, se bazează de fapt pe un miracol, fiind un mare mister… În definitiv nu se poate detalia cum anume s-a desfăşurat procesul care a avut ca finalitate… apariţa omului. Apariţia omului a fost şi rămâne veşnic UN MARE MISTER, tot ceea ce se poate spune este că omul este creaţia lui DUMNEZEU… Atât şi nimic mai mult…

Iată un citat în acest sens:

„26. Apoi Dumnezeu zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele cari se mişcă pe pământ.”

(Genesa (Facerea), 1.26, pg. 2, Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, cu trimiteri, Societatea Biblică, Bucureşti, 1993).

1. b) Ipoteza evoluţionistă sau naturală – arată că omul a fost de fapt rezultatul unei evoluţii îndelungate, care a avut loc pe planeta Pământ… Oamenii au evoluat începând cu organisme mai puţin evoluate… Organismele inferioare, ca urmare a selecţiei naturale, a unor mutaţii genetice, poate, s-au transformat şi au determinat apariţia oamenilor, în cele din urmă… Totul a fost însă un proces natural şi nu unul… spiritual…

Iată un citat:

„Omul este o specie de primate apărută pe Terra, acum circa 3 – 4 milioane de ani…”

(Mică enciclopedie de de biologie şi medicină, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, pg. 217)

1. c) Ipoteza paleoastronautică – arată că omenirea a apărut ca urmare a modificării structurii genetice a unor organisme primitive; altfel spus, oamenii sunt de fapt rezultatul unor experimente genetice realizate de către fiinţe extraterestre, venite de undeva din imensitatea cosmică şi ajunse, accidental sau nu, pe planeta Pământ…

„Ipoteza prezenţei reprezentanţilor unei civilizaţii nepământene pe Terra se bazează pe cercetarea enigmelor istoriei şi anume a monumentelor materiale inexplicabile, a tradiţiilor popoarelor (mai ales a vechilor popoare), a miturilor astrale, precum şi a înscrisurilor descoperite, cum ar fi calendarele criptice (rituale) ale civilizaţiilor protoistorice, mitologiile şi simbolurile.”

(http://ro.wikipedia.org/wiki/ipoteze, 2010).

1. d) Ipoteza ezoterică – presupune că omul este o entitate spirituală care s-a materializat în acest Univers şi care îşi continuă evoluţia în lumea materială…

 

Care dintre aceste ipoteze este cea corectă ? Este posibil ca toate să conţină o parte din adevăr, astfel încât numai reuniunea acestora poate să ne aducă mai aproape de adevăr sau poate că mai este ceva, ceva ce încă nu se ştie…

 

Civilizaţii pierdute

Încă nu se ştie cu exactitate care a fost prima civilizaţie… Unii susţin că ar fi fost Lemuria, alţii susţin că ar fi fost Atlantida, iar alţii susţin că ar fi fost Sumer… Dar, oricare ar fi fost, a dispărut… Ca şi cum nici nu ar fi existat vreodată !… Au urmat alte şi alte civilizaţii, cum ar fi civilizaţia vechiului Egipt, civilizaţia Chinei antice, civilizaţia Mesopotamiei, civilizaţia Greciei antice… Şi acestea au apărut şi apoi au dispărut… De ce au apărut ? De ce au dispărut ? Aceste civilizaţii au apărut şi apoi, după ce au dăinuit o vreme, au dispărut, dar este de subliniat că, în general, civilizaţiile au avut o tendinţă de expansiune ! Civilizaţiile care au încetat să se extindă, au regresat şi în final, au dispărut… Dar, pentru ca o civilizaţie, indiferent care ar fi, să îşi menţină expansiunea, trebuie să dispună de multiple resurse – energetice, informaţionale, structurale – aşadar să menţină o anumită ordine, o coeziune socială şi de asemenea, trebuie să mai dispună şi de diverse resurse materiale şi umane, pentru a menţine expansiunea stabilă… Întrucât aceste resurse nu se pot obţine pe termen nelimitat, urmează că expansiunea încetează şi urmează, în general, regresul, involuţia, descompunerea, instabilitatea… Ar mai trebui menţionate câteva aspecte referitoare la societăţile secrete, la istoria ascunsă şi istoria… dispărută… În cadrul oricărei civilizaţii, au existat întotdeauna grupuri separate de oameni care s-au constituit în aşa-numite „societăţi secrete”, care aveau mai multe cunoştinţe şi puteri deosebite, care nu erau comunicate şi celorlalţi membri ai societăţii… Aşadar, au existat întotdeauna cunoştinţe ascunse, ritualuri ascunse, tehnici ascunse, puteri ascunse, fapte ascunse… Numai câţiva oameni ştiau şi aveau anumite informaţii esenţiale, pe care le foloseau în diverse scopuri… Probabil că sperau să devină… nemuritori, sperau să controleze alţi oameni, sperau să scape de suferinţe, sperau să trăiască veşnic fericiţi… Cine ştie ?…

Există, după cum se pare, o istorie ascunsă… Există o istorie dispărută… Oare câte surse istorice au dispărut ? Oare câte documente, clădiri, aparate, sculpturi, picturi, maşinării, arme, veşminte, au dispărut ? Evident cred că nimeni nu poate răspunde la aceste întrebări… Ar fi poate suficient de amintit dispariţia multor documente în timpul incendiului care a devastat biblioteca din Alexandria, în antichitate…

Extras din Pierdut într-o lume efemeră… (Reflecții, însemnări, ficțiuni și poezii existențiale), de Constantin M. N. Borcia