”Sunt atât de multe steaguri, dar nu pot vedea bine pe niciunul. Unde e vântul când ai nevoie de el?”
Ricki privea în sus, la un rând de steaguri atârnând pe stâlpi argintii în fața unei clădiri de birouri mari. ”Ce e locul ăsta, oare?”
”Conform ghidului meu, acesta se numește Berlaymont. Este sediul central al Comisiei Europene, care ajută la funcționarea UE”, răspunse Josh. ”Oameni din toată Europa lucrează acolo și se pare că folosesc 24 de limbi diferite.”
”De ce nu 28?” întrebă Ricki.
”Unele țări precum Germania și Austria vorbesc aceeași limbă,” răspunse Josh.
”Și acestea sunt toate steagurile UE, nu?”, vru să știe Ricki.
”Stai puțin,” spuse Josh, ”Tocmai am primit un e-mail … da! Colegii de la școală l-au rezolvat, uite.”
Josh citi cu voce tare, ”Steagul UE este format din 12 stele aurii într-un cerc pe un fond albastru. Stelele simbolizează armonia între popoarele Europei. Numărul doisprezece este un simbol al perfecțiunii, iar cercul este un simbol al unității.”
”Da, dar ce ne dezvăluie cifrul? întrebă Maddy emoționată.
Josh derulă în jos și arătă, ”Aici. Ăsta e următorul cuvânt indiciu.”
Toți cei rămaseră tăcuți timp de câteva secunde, uitându-se la cuvânt dezamăgiți, în speranța unui sens care să îi lumineze.
”Nu înțeleg,” spuse Ricki. ”Este puțin cam aleatoriu, nu-i așa? Vrea cineva un pahar cu lapte?”
La scurt timp, copiii se găseau la terasa unei cafenele din nou în centrul orașului, soarele strălucitor încălzindu-le spatele. Ricki sorbea zgomotos ultimele picături ale laptelui său. Josh îl ignoră și spuse: ”Avem acum două cuvinte cheie, ‘Schengen‘ și ‘Ted Heath‘, dar ce înseamnă? Care ar trebui să fie rezolvarea? Maddy?”
”Poate cuvintele … dar dacă …” a început Maddy. ”Nu știu, Josh. Sper doar că ele ne vor conduce la tatăl meu.”
Ricki se ridică în picioare, fără un cuvânt, cu ochii fixați pe un chioșc de ziare de vizavi. Maddy și Josh îl priviră în timp ce acesta evită două scutere care claxonau și se îndreptă spre chioșc, unde luă repede ziarul de sus de pe un teanc, plăti proprietarului chioșcului cu un ”merci” vesel și se înapoie agale traversând strada.
”Zău?” răbufni Maddy. „Așa ajuți tu? Relaxându-te cu un ziar?”
Ricki desfășură ziarul și îl întinse dramatic jos pe masa cafenelei.
”Ta-daaa!” declamă el triumfător.
Ceilalți doi se uitară în jos la titlul de pe prima pagină unde scria: ‘COROANA BLESTEMATĂ FURATĂ!!!‘”
”Ei bine?” Josh se uită la prietenul său. Văzând că Ricki se distra pe seama lor și nu avea nicio intenție să le explice, Josh citi articolul:
Detalii din articol și evenimentele zilei se învălmășeau în capul lui Josh. Ar putea să existe o conexiune? Douăsprezece stele aurii, o coroană lipsă, un roman numit Crassus, un ursuleț de pluș umplut cu indicii și trei copii din Belgia. În ce s-au implicat ei? Ceața faptelor și evenimentelor se evaporă în mintea lui în timp ce respingea întreaga idee ca fiind o coincidență.
”Știu la ce te gândești, Ricki,” spuse Josh, ”dar asta eo nebunie. Căutăm pe tatăl lui Maddy, asta e tot. Nu crezi în mod serios că aceasta este un fel de vânătoare de comori?”
Ricki le explică teoria sa cu încredere, ”Gândiți-vă la asta. Cu câteva zile în urmă, o coroană acoperit cu stele aurii a fost furată. În această dimineață, tatăl lui Maddy ascunde o grămadă de indicii, inclusiv unul despre un steag cu – ați ghicit – douăsprezece stele aurii pe el!” Josh se întoarse spre Maddy pentru sprijin. ”Știu că ai spus că tatăl tău a fost amestecat în unele chestii secrete, dar coroane blestemate care aparțin romanilor morți? Să fim serioși.”
”Nu știu,” răspunse ea încet, încă citind articolul cu atenție. ”Cred că Ricki ar putea avea dreptate.”
”Bine, ai câștigat. Îl căutăm pe tatăl tău și o coroană de aur blestemată,” oftă Josh și se prăbuși pe spate în scaun. ”Așa că, haide, hai să aruncăm o privire la următorul indiciu.”
Maddy trase în grabă plicul cu indicii din geanta ei și împrăștie mai multe fotografii pe masa cafenelei.
”Am crezut că astea sunt interesante. Aceasta pare a fi o fotografie din al doilea război mondial. Si uitați-vă la aceasta cu mulți oameni într-o cameră elegantă. Unul dintre bărbați este încercuit.”
Exista, de asemenea, o notă scrisă de mână pe fotografie, pe care Josh o citi cu voce tare: ”‘Bărbatul dreptaci‘. Hmm, mă întreb cine să fi fost.”
Ricki arătă spre o bucată de hârtie. ”Pare a fi un fel de intrare jurnal”, remarcă el.
„Bine, voi face fotografii cu toate acestea si le voi trimite prin e-mail la școala noastră pentru a vedea dacă ne pot ajuta din nou,” spuse Josh.
”Există un muzeu în apropiere aici, care conține o mulțime de scrisori istorice și documente din război. Ar trebui să arătăm fotografiile cuiva de acolo,” adăugă Maddy.
La treizeci de secunde după ce copiii plecaseră, un alt client dinăuntrul cafenelei îi făcut semn chelnerului.
”Plata,” vocea era adâncă și categorică.
”Da, doamnă,” răspunse chelnerul. Clientul ridică un pahar mare de apă la buzele subțiri, incolore, și bău în tăcere. Chelnerul reveni la ea cu nota de plată. Femeia își ridică privirea spre el. Fără a-și muta privirea, ridică paharul din nou, ținându-l ușor între degetul mare și degetele unei mâini aurii. Fără niciun avertisment, degetele îl strânseră fără miciun efort. Sunetul de sticlă spartă răsună Cu toate că nici nu plăti și nici nu își ceru scuze, chelnerul oftă ușurat când o văzu ieșind arogant din cafenea și îndreptându-se în aceeași direcție ca și cei trei copii.
Către: clasa@scoalamea.edu
De la: josh@bruselles.eu
Subiect: Al treilea indiciu – Poze vechi
Atașamente: fotorazboi.docjurnal.doc
Salut
Avem nevoie de ajutor din nou! Puteți afla ceva despre aceste fotografii? De asemenea, avem nevoie să identificăm un om care a fost încercuit într-una dintre imagini. Există de asemenea o postare în jurnal despre un eveniment numit declarația Schuman. Despre ce a fost vorba? Să ne anunțați dacă aflați numele omului misterios din fotografie.Mulțumim!
Josh, Ricki și Madd
Lasă un răspuns