Momentul este cel mai mic element constitutiv al timpului. În fizica clasică, un moment este un moment infinitezimal.
În concepția subiectivă a momentului, este un timp foarte scurt; prin exagerare, un timp relativ scurt, oricare ar fi durata lui absolută. Momentul este uneori echivalat cu prezentul.
În fizica clasică, un moment este un timp infinitezimal. Un moment este o durată suficient de scurtă pentru ca o mărime, cum ar fi poziția sau tensiunea electrică, să aibă o valoare măsurabilă bine determinată, dar suficient de lungă pentru ca variația sa să fie definită. Așa vorbim de viteză, accelerație și presiune instantanee pentru a desemna o valoare măsurată a acestor mărimi atunci când acestea variază. În acest sens, este echivalentul temporal al punctului material pentru spațiu.
Este o abstractizare fundamentală care permite stabilirea unei legi fizice prin raționament, statistică și tehnici de analiză matematică.
Fizica modernă specifică limitele de valabilitate ale noțiunii de moment,
- Principiul incertitudinii lui Heisenberg afirmă că nu putem cunoaște toți parametrii unui fenomen deodată și cu o precizie absolută,
- teoria relativității, trăgând consecințele vitezei finite a luminii, arată că nu există momente valabile în toate privințele pentru toți observatorii,
- fizica cuantică arată că mărimile fizice nu sunt divizibile la infinit, ceea ce ruinează unul dintre fundamentele matematicii la o scară apropiată de limită. În acest domeniu, trebuie să punem sub semnul întrebării noțiunea de instant.
Timpul Planck, de ordinul 1 ×10−43 s, este cea mai mică măsurătoare temporală cu semnificație fizică în cadrul teoriilor acceptate în prezent. Acum știm cum să măsurăm durate foarte scurte, până la o sută de attosecunde (1 × 10−16 s). Aceasta este încă la douăzeci și șapte de ordine de mărime la distanță de limită.
Durata de viață a antiparticulelor, în general, este estimată la octosecunde, sau 10−24, iar fizicienii vorbesc despre o „lățime a prezentului”, reluând o metaforă din Merleau-Ponty destinată unei utilizări complet diferite.
Călătorii în timp
Există teorii recente, inclusiv despre găurile de vierme, care permit călătoriile în timp. În cazul găurii de vierme. aceasta ar fi posibil accelerând unul din capetele găurii de vierme la o viteză mult mai mare decât celălalt capăt şi aducându-le, … Citeşte mai mult
Teoria relativității – Relativitatea specială și relativitatea generală
de Albert Einstein Traducere de Nicolae Sfetcu ”Prezenta carte este destinată, pe cât posibil, să ofere o perspectivă exactă asupra teoriei relativității acelor cititori care, din punct de vedere științific și filosofic general, sunt interesați de teorie, dar care nu … Citeşte mai mult
Teoria specială a relativității
Teoria relativității speciale a fost propusă în 1905 de Albert Einstein în articolul său „Despre electrodinamica corpurilor în mișcare”. Titlul articolului se referă la faptul că relativitatea rezolvă o neconcordanță între ecuațiile lui Maxwell și mecanica clasică. Teoria se bazează … Citeşte mai mult
ion adrian
SCURT SI FRUMOS!