Home » Articole » Articole » Societate » Filozofie » Timpul » Momentul, ca timp, în fizică

Momentul, ca timp, în fizică

postat în: Fizica, Timpul 1

Momentul este cel mai mic element constitutiv al timpului. În fizica clasică, un moment este un moment infinitezimal.

În concepția subiectivă a momentului, este un timp foarte scurt; prin exagerare, un timp relativ scurt, oricare ar fi durata lui absolută. Momentul este uneori echivalat cu prezentul.

În fizica clasică, un moment este un timp infinitezimal. Un moment este o durată suficient de scurtă pentru ca o mărime, cum ar fi poziția sau tensiunea electrică, să aibă o valoare măsurabilă bine determinată, dar suficient de lungă pentru ca variația sa să fie definită. Așa vorbim de viteză, accelerație și presiune instantanee pentru a desemna o valoare măsurată a acestor mărimi atunci când acestea variază. În acest sens, este echivalentul temporal al punctului material pentru spațiu.

Este o abstractizare fundamentală care permite stabilirea unei legi fizice prin raționament, statistică și tehnici de analiză matematică.

Fizica modernă specifică limitele de valabilitate ale noțiunii de moment,

  • Principiul incertitudinii lui Heisenberg afirmă că nu putem cunoaște toți parametrii unui fenomen deodată și cu o precizie absolută,
  • teoria relativității, trăgând consecințele vitezei finite a luminii, arată că nu există momente valabile în toate privințele pentru toți observatorii,
  • fizica cuantică arată că mărimile fizice nu sunt divizibile la infinit, ceea ce ruinează unul dintre fundamentele matematicii la o scară apropiată de limită. În acest domeniu, trebuie să punem sub semnul întrebării noțiunea de instant.

Timpul Planck, de ordinul 1 ×10−43 s, este cea mai mică măsurătoare temporală cu semnificație fizică în cadrul teoriilor acceptate în prezent. Acum știm cum să măsurăm durate foarte scurte, până la o sută de attosecunde (1 × 10−16 s). Aceasta este încă la douăzeci și șapte de ordine de mărime la distanță de limită.

Durata de viață a antiparticulelor, în general, este estimată la octosecunde, sau 10−24, iar fizicienii vorbesc despre o „lățime a prezentului”, reluând o metaforă din Merleau-Ponty destinată unei utilizări complet diferite.


Descoperă mai multe la MultiMedia

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

  1. ion adrian
    |

    SCURT SI FRUMOS!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *