Viitorul este timpul după trecut și prezent. Sosirea sa este considerată inevitabilă datorită existenței timpului și a legilor fizicii. Datorită naturii aparente a realității și a inevitabilității viitorului, tot ceea ce există și va exista în prezent poate fi catalogat fie ca fiind permanent, adică va exista pentru totdeauna, fie temporar, adică se va termina. În viziunea occidentală, care folosește o concepție liniară a timpului, viitorul este porțiunea din linia temporală proiectată care se anticipează că va avea loc. În relativitatea specială, viitorul este considerat viitor absolut sau viitorul con de lumină.
În filosofia timpului, prezentismul este credința că doar prezentul există și viitorul și trecutul sunt ireale. Religiile iau în considerare viitorul atunci când abordează probleme precum karma, viața după moarte și escatologiile care studiază care va fi sfârșitul timpului și sfârșitul lumii. Personalitățile religioase precum profeții și ghicitorii au pretins că văd în viitor. Studiile viitorului, sau futurologia, sunt știința, arta și practica de a postula viitoare posibile. Practicienii moderni subliniază importanța viitoarelor alternative și plurale, mai degrabă decât a unui viitor monolitic, și limitările de predicție și probabilitate, față de crearea de viitor posibil și preferabil. Predeterminismul este credința că trecutul, prezentul și viitorul au fost deja decise.
Conceptul de viitor a fost explorat pe larg în producția culturală, inclusiv mișcările artistice și genurile dedicate în întregime elucidării sale, cum ar fi futurismul mișcării din secolul al XX-lea.
În fizică
(O vizualizare a viitorului în conul de lumină (în partea de sus), a prezentului și trecutului în spațiul 2D.)
În fizică, timpul este a patra dimensiune. Fizicienii susțin că spațiu-timp poate fi înțeles ca un fel de țesătură elastică, care se îndoaie din cauza forțelor precum gravitația. În fizica clasică, viitorul este doar jumătate din linia temporală, care este același pentru toți observatorii. În relativitatea specială, curgerea timpului este relativ la cadrul de referință al observatorului. Cu cât un observator se îndepărtează mai repede de un obiect de referință, cu atât acel obiect pare să se miște mai lent în timp. Prin urmare, viitorul nu mai este o noțiune obiectivă. O noțiune mai modernă este viitorul absolut sau viitorul con de lumină. În timp ce o persoană se poate deplasa înapoi sau înainte în cele trei dimensiuni spațiale, mulți fizicieni susțin că ești capabil să avansezi în timp doar înainte.
Unul dintre rezultatele teoriei relativității speciale este că o persoană poate călători în viitor (dar să nu se întoarcă niciodată) călătorind cu viteze foarte mari. În timp ce acest efect este neglijabil în condiții obișnuite, călătoriile în spațiu la viteze foarte mari pot schimba fluxul timpului în mod considerabil. După cum este descris în multe povești și filme științifico-fantastice (de exemplu, Déjà Vu), o persoană care călătorește chiar și pentru o perioadă scurtă de timp cu viteza aproape de a luminii se va întoarce pe un Pământ care este de mulți ani în viitor.
Unii fizicieni susțin că, folosind o gaură de vierme pentru a conecta două regiuni ale spațiu-timp, o persoană ar putea călători teoretic în timp. Fizicianul Michio Kaku subliniază că pentru a alimenta această mașină a timpului ipotetică și a „face o gaură în țesătura spațiu-timpului” ar fi nevoie de energia unei stele. O altă teorie este că o persoană ar putea călători în timp în cazul corzilor cosmice.
În filozofie
În filosofia timpului, prezentismul este credința că doar prezentul există, iar viitorul și trecutul sunt ireale. „Entitățile” trecute și viitoare sunt interpretate drept construcții logice sau ficțiuni. Opusul prezentismului este „eternalismul”, care este credința că lucrurile din trecut și cele care urmează să vină există deja etern. O altă viziune (care nu este susținută de mulți filozofi) este uneori numită teoria timpului „bloc în creștere” – care postulează că trecutul și prezentul există, dar viitorul nu există.
Prezentismul este compatibil cu relativitatea galileană, în care timpul este independent de spațiu, dar este probabil incompatibil cu relativitatea lorentziană/einsteiniană în legătură cu anumite alte teze filozofice pe care mulți le consideră necontroversate. Sfântul Augustin a propus că prezentul este o margine de cuțit între trecut și viitor și nu poate conține nicio perioadă prelungită de timp.
Spre deosebire de Sfântul Augustin, unii filozofi propun că experiența conștientă se prelungește în timp. De exemplu, William James a spus că timpul este „… durata scurtă la care suntem sensibili imediat și neîncetat.” Augustin a propus că Dumnezeu este în afara timpului și prezent pentru toate timpurile, în eternitate. Alți filosofi timpurii care au fost prezentiști includ budiștii (în tradiția budismului indian). Un savant de top din epoca modernă despre filosofia budistă este Stcherbatsky, care a scris pe larg despre prezentismul budist:
”Tot ce este trecut este ireal, tot ce este viitor este ireal, totul este imaginat, absent, mental… este ireal… În cele din urmă, real este doar momentul prezent al eficienței fizice [respectiv, cauzalitatea].” (Logica budistă, vol. 1)
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Teoria generală a relativității
Relativitatea generală este o teorie metrică a gravitației. La baza ei sunt ecuațiile lui Einstein, care descriu relația dintre geometria unei varietăți patrudimensionale, pseudo-Riemanniene, reprezentând spațiu-timpul și energia-impulsul conținut în acel spațiu-timp. Fenomenele care în mecanica clasică sunt atribuite acțiunii … Citeşte mai mult
Călătorii în timp
Există teorii recente, inclusiv despre găurile de vierme, care permit călătoriile în timp. În cazul găurii de vierme. aceasta ar fi posibil accelerând unul din capetele găurii de vierme la o viteză mult mai mare decât celălalt capăt şi aducându-le, … Citeşte mai mult
Teoria specială a relativității
Teoria relativității speciale a fost propusă în 1905 de Albert Einstein în articolul său „Despre electrodinamica corpurilor în mișcare”. Titlul articolului se referă la faptul că relativitatea rezolvă o neconcordanță între ecuațiile lui Maxwell și mecanica clasică. Teoria se bazează … Citeşte mai mult
ion adrian
Mda, de fapt lasand deoparte orice speculatie fizico-filosofica doresc sa spun ca perrsonal consider ca pentru fizicieni timpul poate fi fie infinit atat dinspre trecut cat si spre viitor , cum este in acea lege exponentiala spatiu timp( S=e^(Ht) ) a lui Hoyle sau cu un inceput plecand de la timpul Planck si megand spre undeva la sfarsitul universului in modelul Big Bang.
Iar pntru filozofi cred ca ce spune Sf. Augustin este cel mai acceptabil din punct de vedere al logicii ratiunii umane si noi nu stim si nici nu putem de fpt gandi cu sens o alta.
„Sfântul Augustin a propus că prezentul este o margine de cuțit între trecut și viitor și nu poate conține nicio perioadă prelungită de timp.”
Eu as traduce in limbaj modern ca timpul prezent fiind doar o taietura in sens Dedekind pe axa timpului, spatiul aferent fiind tut ce este meru in ficare taiietura, adica oricand in timp dupa axa acestuia, ca o infasuratoare a taieturilor ajunse la noi in fiece moment( si astea depnd de viteza luminii si distanta spatiala .
Deasemenea cred ca psihologic William James are dreptate cand spune că timpul este „… durata scurtă la care suntem sensibili imediat și neîncetat.” (de fapt se refera la prezentul psihic)
PS De acord si cu Sf. Augustin care spune ca Dumnezeu este în afara timpului și prezent pentru toate timpurile, în eternitate(„Eu sunt cel ce sunt”).
Nu sunt de acord total cu Logica budistă adica cum ca „tot ce este trecut este ireal, tot ce este viitor este ireal, totul este imaginat, absent, mental… este ireal… În cele din urmă, real este doar momentul prezent al eficienței fizice (respectiv, cauzalitatea” penruca tot ce a interactionat in materia si forma univerului in trecut si in permanenta prezentului (dupa W. James), este real si urmele interactiunii se pastreaza permanet definind de fapt trecutul.