Motivații pentru divulgarea informațiilor și operațiunilor în activitatea de intelligence – Proiectul Slammer

Pentru a depăși sloganurile, proiectul Slammer a fost un efort al personalului comunității de informații, sub conducerea directorului CIA, de a se obține caracteristicile unui individ care ar putea comite spionaj împotriva Statelor Unite. Acesta „examinează spionajul prin intervievarea și evaluarea psihologică a subiecților spionajului real. În plus, persoanele care cunosc subiecții sunt contactate pentru a înțelege mai bine viața privată a subiecților și modul în care sunt percepute de alții în timp ce desfășoară spionaj”.

Cum se vede un subiect de spionaj (în momentul spionajului)

Atitudine	Manifestări
Structura credintei fundamentale	– Special, chiar unic. – A meritat. – Situația persoanei nu este satisfăcătoare. – Nu există altă opțiune (mai ușoară) decât să se angajeze în spionaj. – Face numai ce fac frecvent ceilalți. – Nu e o persoană rea. – Performanța într-o funcție guvernamentală (dacă este în prezent angajată) este separată de spionaj; spionajul nu reduce contribuția la locul de muncă. – Procedurile de securitate nu se aplică (cu adevărat) individului. – Programele de securitate (de exemplu, briefing-uri) nu au niciun sens pentru individ decât dacă se conectează cu ceva cu care se poate identifica personal.
Se simte izolat de consecințele acțiunilor sale	– Individul își vede situația într-un context în care se confruntă cu opțiuni de îngustare continuă până când spionajul pare rezonabil. Procesul care evoluează în spionaj reduce barierele, făcând în esență să pară „Bine” să inițieze crima. – Vede spionajul ca o crimă „fără victime”. – Odată ce au luat în considerare spionajul, își dă seama cum să procedeze. Se întăresc reciproc între ei, adesea simultan. – Subiectul constată că este ușor să treci peste garanțiile de securitate (sau este capabil să rezolve această problemă). Subminează sistemul de securitate, onsiderând că, dacă informațiile ar fi cu adevărat importante, spionajul ar fi greu de făcut (informațiile ar fi într-adevăr mai bine protejate). Această „ușurință de realizare” îi întărește în continuare decizia.
Încercările de a face față activității de spionaj	– Îngrijorat de contactul inițial al serviciului de informații ostil (unii simt, de asemenea, emoție și excitare). – După o relație cu activitatea de spionaj și dezvoltarea HOIS, procesul devine mult mai suportabil, spionajul continuă (chiar înflorește). – În cursul activității pe termen lung, subiecții își pot reconsidera implicarea. – Unii consideră că s-au desprins de rolul lor de a deveni operativi pentru guvern. Acest lucru se întâmplă atunci când accesul la informații clasificate este pierdut, sau există o nevoie percepută de a-și dovedi lor înșiși, sau ambele. – Alții constată că activitatea de spionaj devine stresantă, că nu o mai doresc. Plăcerea (dacă a fost prezentă mai devreme) dispare. Devin reticenți în a continua. Poate chiar să întyrerupă contactul. – Uneori se gândesc să le spună autorităților ce au făcut. Cei care doresc să-și schimbe rolul nu mărturisesc, negociază. Cei care sunt „stresați” doresc să mărturisească. Niciunul nu vrea pedeapsa. Cu toții încearcă să minimizeze sau să evite pedeapsa.

Potrivit unui raport de presă despre Proiectul Slammer și supravegherea Congresului prin contraspionaj, o funcție destul de fundamentală constă în observarea propriului personal pentru comportament care sugerează fie că ar putea fi ținte pentru HUMINT străine, fie că ar fi fost deja atrași. Rapoartele de informații indică faptul că, în retrospectivă, steagurile roșii au fluturat, dar nu au fost observate. În mai multe penetrări majore ale serviciilor americane, cum ar fi Aldrich Ames, inelul Walker sau Robert Hanssen, individul a avut cheltuieli incompatibile cu salariul lor. Unii oameni cu cheltuieli modificate pot avea un motiv perfect bun, cum ar fi moștenirea sau chiar câștigarea la loterie, dar nici astfel de modele nu ar trebui ignorate.

Personalul în poziții sensibile, care întâmpină dificultăți în a se întâlni cu colegii, poate deveni un risc pentru a fi compromis cu o abordare bazată pe ego. William Kampiles, un lucrător la nivel înalt din Centrul de observare al CIA, a vândut, pentru o mică sumă, manualul operațional critic al satelitului de recunoaștere KH-11. Într-un interviu, Kampiles a sugerat că, dacă cineva i-ar fi remarcat „conflictul constant” cu supervizorii și colegii, și ar fi adus consiliere din afara, s-ar fi putut să nu fie furat manualul KH-11.

Până în 1997, activitatea proiectului Slammer a fost prezentată la reuniunile publice ale Comitetului Consultativ pentru Politica de Securitate. Deși o reducere a finanțării a cauzat încetinirea la mijlocul anilor nouăzeci, există date de cercetare utilizate în întreaga comunitate de securitate. Acestea subliniază

modele motivaționale esențiale și multiple stau la baza spionajului. Analizele viitoare Slammer se vor concentra asupra problemelor nou apărute în spionaj, cum ar fi rolul banilor, noile dimensiuni ale loialității și ceea ce pare a fi o tendință de dezvoltare spre spionajul economic.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)