În centrele devoționale în care credințele filozofice sau religioase permit utilizarea imaginilor figurative, folosirea statuilor de cult și a altor imagini ale zeităților sau persoanelor asociate cu ideologia sunt puncte focale importante pentru cei care se închină. Unele, precum crucea, sunt declarații esențiale; altele joacă roluri secundare, concepute pentru a amplifica sau spori experiența spirituală și oferă oportunități suplimentare de contemplare sau stimul de răspuns devoțional. După cum am observat, complexele de temple budiste și hinduse au adesea o gamă largă de portrete ale zeităților și/sau liderilor spirituali, așa cum se potrivește religiilor politeiste. O parte a plângerii revoltei protestante a fost că bisericile creștine deveniseră prea asemănătoare în spirit cu cultele politeiste, cu selecția largă de sfinți cuprinzând un sistem care părea că nu mai era suficient de concentrat pe Dumnezeul singular central. O parte a efectului, în termeni artistici, a fost că decorarea multor biserici protestante a schimbat caracterul – precum și concentrarea liturgică – eliminând multe dintre accesoriile fastuoase care se acumulaseră în jurul ritualului catolic.
Figura 10.28 | Crucifixul Gero.
Figura 10.29 | Pietate. Credit: Muzeul Met/Wikimedia Commons. Licenta: CC0 1.0
Deși există puține reguli generale pentru decorarea creștină, bisericile catolice au de obicei un crucifix mare și proeminent deasupra altarului principal unde se celebrează Liturghia/Euharistia, ritualul religios principal pentru catolici; Site-urile protestante sunt mai probabil să aibă o cruce mai simplă sau deloc și este puțin probabil să aibă un altar. De-a lungul veacurilor, caracterul crucifixului a cunoscut variații uriașe, de la o expresie a suferinței extreme a lui Hristos la o expresie mult mai iconică a credinței din spatele simbolului. Între timpul legitimării creștinismului în 313 e.n. și secolul al X-lea, de exemplu, reprezentările lui Hristos pe cruce l-au arătat în general viu, sfidând glorios moartea. Crucile au variat, de asemenea, considerabil ca scară. Crucifixul Gero (c. 965-970), acum plasat deasupra unui altar lateral în Catedrala din Köln, Germania, în comparație cu altele din epoca sa, era foarte mare, de șase picioare și doi inci, și era considerat a fi provocator în a provoca contemplarea asupra suferinta lui Hristos. (Figura 10.28) În următoarele câteva secole, reprezentările lui Hristos pe cruce în nordul Europei vor sublinia din ce în ce mai mult agonia ființei umane în chinurile morții, spre deosebire de triumful său veșnic, în portretizări din ce în ce mai grafice ale evenimentului central la cultul catolic și la Liturghie. (Figura 10.29) Gama de conținut emoțional din imaginea creștină este vastă și în continuă schimbare. Această diversitate este o caracteristică tipică pentru obiectele care sunt legate de utilizarea devoțională, deoarece natura credinței active este să crească și să se schimbe, producând mereu o nouă expresie proaspătă.
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Ghid turistic București
Descoperă Bucureștiul – ghidul complet al capitalei României
Aventurile lui Pinocchio – O poveste pentru oameni mari
Descoperă o poveste clasică reinterpretată cu profunzime și semnificații moderne!
Povestiri albastre
O colecție fascinantă de povești care îmbină umorul, realitatea socială și emoția profundă.
Lasă un răspuns