Perspectiva pozitivistă în sociologie – introdusă anterior cu privire la pionierii disciplinei, August Comte și Émile Durkheim – este cel mai strâns aliniată cu formele de cunoaștere asociate științelor naturale. Accentul se pune pe observarea și măsurarea empirică (adică, observația prin simțuri), neutralitatea sau obiectivitatea valorii și căutarea unor afirmații asemănătoare legii despre lumea socială (analog cu legile gravitației lui Newton pentru lumea naturală).
Întrucât matematica și operațiile statistice sunt principalele forme de demonstrație logică în explicația științifică naturală, pozitivismul se bazează pe traducerea fenomenelor umane în unități de măsură cuantificabile. Ea privește lumea socială ca pe o realitate obiectivă sau „pozitivă”, în nicio privință diferită de lumea naturală.
Pozitivismul este orientat spre dezvoltarea unei cunoașteri utile pentru controlul sau administrarea vieții sociale, ceea ce explică legăturile sale cu proiectele de inginerie socială care revin la viziunea originală a lui Comte pentru sociologie.
Două forme de pozitivism au dominat în sociologie începând cu anii 1940: sociologia cantitativă și funcționalismul structural.
Referințe
- Comte, August. (1975). The nature and importance of the positive philosophy. In Gertrud Lenzer. (Ed.), Auguste Comte and positivism: the essential writings. New York: Harper and Row. (original work published 1830)
- Durkheim, Émile. (1964). The rules of sociological method. (8th ed.). In J. Mueller, E. George and E. Caitlin (Eds.) Translated by S. Solovay. New York: Free Press. (original work published 1895)
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
© 2021, MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Lasă un răspuns