Unii cronicari ale primelor zile ale New York-ului credeau că primele cafenele din America s-au deschis în New York; dar cele mai timpurii înregistrări autentificate prezentate datează din 1 noiembrie 1696, când John Hutchins a cumpărat un teren pe Broadway, între cimitirul Trinity și ceea ce este acum Cedar Street, și a construit acolo o casă pe care a numit-o King’s Arms. Față de această înregistrare, Boston poate prezenta afirmația din Istoria și antichitățile din orașul Boston a lui Samuel Gardner Drake în care Benj. Harris a vândut cărți la „Cafeneaua London” în 1689.
(Prima cafenea din New York, King’s Arms, deschisă în 1696 – Această zonă arată partea de grădină a casei vechi istorice așa cum a fost realizată de John Hutchins, aproape de Biserica Trinity, pe Broadway)
King’s Arms a fost construită din lemn, și a avut o față din cărămidă galbenă, care se spunea că a fost adusă din Olanda. Clădirea avea două etaje, și pe acoperiș era un „observator”, amenajat cu scaune, și cu o vedere splendidă a golfului, râului, și orașului. Aici se așezau frecvent după-amiaza oaspeții cafenelei.
(Cafeneaua Burns așa cum a apărut pe la mijlocul secolului 19 – A funcționat mulți ani pe Broadway, vizavi de Bowling Green, în vechea Casă De Lancey, devenind cunoscută in 1763 ca King’s Arms, iar mai tarziu ca Atlantic Garden House)
Părțile laterale ale camerei principale de la etajul inferior erau căptușite cu cabine, care, de dragul unei intimități mai bune, erau despărțite cu perdele verzi. Acolo își putea savura patronul cafeaua, sau o băutură mai stimulativă, și verifica corespondența în aceiași exclusivitate afectată ca și londonezii din acea vreme.
Camerele de la etajul al doilea au fost utilizate pentru întâlniri speciale de comercianți, magistrați coloniali și supraveghetori, sau public similar și de afaceri private.
Sala de întruniri pare să fi fost una dintre caracteristicile principale distinctive ale cafenelelor față de taverne. Deși ambele tipuri de case aveau camere pentru oaspeți, și serveau masa, cafenelele erau folosite în scopuri comerciale de către clienți permanenți, în timp ce tavernele erau frecventate mai mult de persoanele în tranzit. Bărbații se întâlneau la cafenea zilnic pentru afaceri, și mergeau la tavernă în scopuri conviviale sau pentru cazare. În față pe ușa de la intrare atîrna semnul „leul și unicornul luptându-se pentru coroană.”
Timp de mulți ani King’s Arms singura cafenea din oraș; sau cel puțin nicio altă cafenea nu pare să fi fost suficient de importantă pentru a fi menționată în registrele coloniale. Din acest motiv, a fost mai frecvent desemnată drept „cafeneaua” decât sub numele său, King’s Arms. Înregistrările contemporane despre arestarea lui John Hutchins la King’s Arms, și a lui Roger Baker, pentru că au vorbit cu lipsă de respect despre regele George, menționează King’s Arms, cu Baker ca proprietar. Dar se crede în general că această casă publică a fost practic o tavernă și nu o adevărată cafenea. White Lion, menționată în jurul anului 1700, a fost de asemenea o tavernă, sau un han.
New Coffee House
Pe data de 22 septembrie 1709, Journal of the General Assembly of the Colony of New York face referire la o conferință care a avut loc în „New Coffee House.” Din aproximativ această dată zona de afaceri a orașului a început să se deplaseze spre est de la Broadway la malul mării; și din această fapt se
presupune că numele de „New Coffee House” indică faptul că King’s Arms a fost mutată din locația sa inițială aproape de Cedar Street, sau că posibil să-și fi pierdut întâietatea și a fost înlocuită în
popularitate de către o nouă cafenea. Jurnalul nu dă locația „noii” cafenele. Indiferent de situație, numele de King’s Arms nu mai apare în evidențe până în 1763, iar apoi a avut mai mult un caracter de tavernă, sau han.
Înregistrările publice din 1709 până în 1729 nu spun nimic cu privire la cafenelele din New York. În 1725 a fost lansat ziarul de pionierat al orașului, New York Gazette, iar patru ani mai târziu, în 1729, a apărut în el o reclama în care se spunea că „un contabil competent este căutat” pentru „Cafenea.” În 1730 o altă reclamă în aceeași publicație vorbeșțte de o vânzare a terenurilor prin licitașie publică, care va
avea loc la cafeneaua Exchange.
Exchange Coffee House
Din cauza numelui său, Exchange Coffee House este considerată a fi fost situată la marginea lui Broad Street, aproape de mare și în apropiere de Long Bridge din acele zile. La acel moment această zonă a fost centrul de afaceri al orașului, și aici se tranzacționau schimburi comerciale.
Faptul că Exchange Coffee House a fost singura de acest gen din New York în 1732 se deduce din anunțul în acel an a unei întâlniri a comitetului de conferințe a Consiliului și Adunării generale „la cafenea.” În confirmare aparentă cu această concluzie, este reclama din 1733 în New York Gazette prin
care se solicită returnarea „butoane de manșetă pierdute la domnul Todd, alături de cafenea.” Înregistrările din acele zile arată că un anume Robert Todd a păstrat celebra tavernă Black Horse, care a fost situată în această parte a orașului.
Din nou auzim de Exchange Coffee House în 1737, și se pare că în aceeași locație, când este menționată într-o evidență a „plotului Negro” ca fiind alături de taverna Fighting Cocks de la Long Bridge, la mjarginea lui Broad Street. De asemenea, în același an este numită ca locul licitației publice a terenului situat pe Broadway.
În acea perioadă Exchange Coffee House a devenit practic o cameră de licitație oficială al orașului, precum și locul pentru a cumpăra și a bea cafea. Mărfuri de multe feluri, de asemenea, au fost cumpărate și vândute acolo, atât în casă cât și pe trotuar, în fața sa.
(Traducere din All About Coffee, de William H. Ukers, traducător: Nicolae Sfetcu. Copyright 2016 Nicolae Sfetcu)
Lasă un răspuns