Răstignirea lui Isus

(Isus crucificat (1632) de Diego Velázquez, Muzeul del Prado, Madrid)

Răstignirea lui Isus a avut loc în Iudeea secolului I, cel mai probabil între 30 și 33. Răstignirea lui Isus este descrisă în cele patru evanghelii canonice, menționate în epistolele Noului Testament, atestate de alte surse antice și sunt stabilite ca o istorie eveniment confirmat de surse necreștine, deși printre istorici nu există un consens cu privire la detaliile precise despre ceea ce s-a întâmplat exact.

Potrivit evangheliilor canonice, Isus Hristos a fost arestat și judecat de Sanhedrin și apoi condamnat de Pilat din Pont pentru a fi biciuit și în cele din urmă răstignit de romani. Isus a fost dezbrăcat de hainele sale și i s-a oferit vinuri amestecate cu smirnă sau gală să bea înainte de a fi răstignit. Apoi a fost atârnat între doi hoți condamnați și, potrivit Evangheliei lui Marcu, a murit după șase ore mai târziu. În acest timp, soldații au scris în partea superioară a crucii „Isus din Nazaret, rege al evreilor” în trei limbi potrivit Evangheliei lui Ioan. Atunci ei și-au împărțit hainele între ei și au tras la sorți pentru haina lui fără cusături, conform Evangheliei lui Ioan. După moartea lui Isus, conform Evangheliei lui Ioan, un soldat l-a străpuns cu o suliță pentru a fi sigur că a murit. Biblia descrie șapte declarații pe care le-a făcut Isus în timp ce era pe cruce, precum și câteva evenimente supranaturale care au avut loc.

Denumită colectiv ca Patimile lui Isus, suferința lui Isus și moartea răscumpărării prin crucificare sunt aspectele centrale ale teologiei creștine privind doctrinele mântuirii și ispășirii.

Istoricitate

 (Răstignirea lui Isus din Nazaret, ilustrație medievală din Hortus deliciarum al lui Herrad din Landsberg (sec. XII)

Botezul lui Isus și răstignirea lui sunt considerate a fi două fapte istorice despre Isus. James Dunn afirmă că aceste „două fapte din viața lui Isus comanda aproape un acord universal” și „se poziționează atât de mult pe ‘aproape imposibilele de îndoit sau negat’ fapte istorice” că acestea sunt adesea punctele de plecare pentru studiul istoric al lui Isus. Bart Ehrman afirmă că răstignirea lui Isus la ordinul lui Pilat din Pont este cel mai sigur element despre el. John Dominic Crossan afirmă că răstignirea lui Isus este la fel de sigură ca orice fapt istoric. Eddy și Boyd afirmă că acum este „ferm stabilit” că există o confirmare necreștină a răstignirii lui Isus. Craig Blomberg afirmă că cei mai mulți cercetători în a treia căutare pentru istoricul Isus consideră că răstignirea este incontestabilă. Christopher M. Tuckett afirmă că, deși motivele exacte pentru moartea lui Isus sunt greu de determinat, unul dintre indiciile incontestabile despre el este că el a fost răstignit.

În timp ce oamenii de știință sunt de acord cu istoricitatea răstignirii, ei diferă în funcție de motivul și de contextul în care se află. De exemplu, atât E. P. Sanders, cât și Paula Fredriksen susțin istoricitatea răstignirii, dar susțin că Isus nu și-a predicat răstignirea și că predicția sa asupra crucificării este o „creație bisericească”. Geza Vermes vede de asemenea răstignirea ca un eveniment istoric, dar oferă propria sa explicație și fundal pentru aceasta.

(Coborârea de pe Cruce, descrisă de Rubens)

John P. Meier vede răstignirea lui Isus ca fapt istoric și afirmă că, pe baza criteriului stânjenelii, creștinii nu ar fi inventat moartea dureroasă a conducătorului lor. Meier afirmă că un număr de alte criterii, de exemplu, criteriul atestării multiple (adică confirmarea de către mai multe surse) și criteriul coerenței (adică faptul că se potrivește cu alte elemente istorice) ajută la stabilirea răstignirii lui Isus ca eveniment istoric.

Deși aproape toate sursele antice legate de răstignire sunt literare, descoperirea arheologică din 1968, la nord-est de Ierusalim, a corpului unui om răstignit, datat secolului I, a oferit dovezi solide de confirmare a faptului că răstignirea a avut loc în perioada romană aproximativ în modul în care răstignirea lui Isus este descrisă în Evanghelii. Omul răstignit a fost identificat ca Yehohanan ben Hagkol și probabil a murit în jurul anului 70, în apropierea perioadei revoltei evreiești împotriva Romei. Analizele de la Școala Medicală din Hadassah au estimat că a murit la vârsta de 20 de ani. O altă descoperire arheologică relevantă, care datează și din secolul I, este un os cu călcâi neidentificat, cu un vârf descoperit într-un mormânt din Ierusalim, deținut acum de Autoritatea Israelilor pentru Antichități și expus în Muzeul Israel.