Figura 9.9 | Șarja celor de la Rough Riders la San Juan Hill. Artist: Frederic Remington. Credit:Julius Morton/Wikimedia Commons, Licență: Domeniu public
Când Frederic Remington (1861-1909, SUA) a pictat Șarja celor de la Rough Riders în 1898, războiul și reprezentările lui erau mult diferite. Remington ne oferă spiritul luptei – mai cu picioarele pe pământ, al momentului, și aspru. (Figura 9.9) Implicațiile sunt mult mai puțin amplificate și eroice, simțul spectatorului asupra evenimentului mult mai intim. Și până la apariția în Primul Război Mondial a lui Gassed de John Singer Sargent (1858-1925, SUA, a trăit în Anglia), vedem un tenor cu totul diferit. (Figura 9.10) Aici, suntem la curent cu răspunsul personal al lui Sargent la aspectele mortale ale războiului, la efectele secundare pentru indivizii care au fost fiecare agresat fizic de gaz iritant otrăvitor și care își arată efectele nocive, deoarece erau slăbiți, se simțeau rău, și au căzut.
Figura 9.10 | Gazat. Artist: John Singer Sargent. Credit: DcoetzeeBot/Wikimedia Commons, Licență: Domeniu public
Schimbările de interpretare se datorează în parte acelor schimbări către realism în artă în timpul secolului al XIX-lea pe care le-am explorat. De asemenea, acestea au fost sporite de apariția și evoluția fotografiei, care avea un potențial sporit de documentare a condițiilor reale. Dar fotografia nu i-a oferit întotdeauna privitorului un adevăr nelustruit, din moment ce putea, ca și pictura, să fie manipulată în efectele sale. Cu toate acestea, potențialul pentru o viziune diferită asupra războiului și a efectelor acestuia a apărut odată cu apariția fotografiei.
Figura 9.11 | Fotografie cu cadavrele de pe câmpul de luptă de la Antietam în timpul războiului civil american. Fotograf: Alexander Gardner. Credit: Shauni/Wikimedia Commons, Licență: Domeniu public
Războiul civil american a oferit fotografilor un loc pentru a folosi noul mediu pentru a înregistra exact ceea ce vedeau, prin obiectiv. Dar procesele încă nu erau la înălțimea sarcinii de a surprinde acțiunile, pentru că echipamentele erau greoaie, iar plăcile fotografice expuse trebuiau dezvoltate la fața locului în vagoane special echipate. Rezultatul a fost că majoritatea fotografiilor erau cu grupuri de cadavre și câmpuri de luptă devastate, după evenimentul propriu-zis. (Figura 9.11) Obiectivele au fost totuși îngrijorătoare pentru spectatorii care nu fuseseră niciodată la curent cu opiniile despre rezultatul războiului la o asemenea scară. Alexander Gardner (1821-1882, Scoția, a trăit în SUA) a fost unul dintre numeroșii fotografi care au surprins multe scene de luptă, precum și priveliști a locurilor de campare și multe alte detalii ale desfășurărilor, inclusiv vizite ale unor demnitari precum președintele Lincoln. (Figura 9.12)
Figura 9.12 | Fotografie a lui Allan Pinkerton, a președintelui Abraham Lincoln și a generalului-maior John A. McClernand. Fotograf: Alexander Gardner. Credit: Wikimedia Commons, Licență: Domeniu public
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns