Referințe

O referință este o relație între obiecte în care un obiect desemnează sau acționează ca un mijloc prin care să se conecteze sau să se lege la un alt obiect. Se spune că primul obiect din această relație se referă la al doilea obiect. Este dat un nume pentru al doilea obiect. Următorul obiect, cel la care se referă primul obiect, se numește referentul primului obiect. Un nume este de obicei o expresie sau o expresie sau o altă reprezentare simbolică. Referentul său poate fi orice – un obiect material, o persoană, un eveniment, o activitate sau un concept abstract.

Referințele pot lua multe forme, inclusiv: un gând, o percepție senzorială care este audibilă (onomatopee), vizuală (text), olfactiv sau tactil, stare emoțională, relație cu alte coordonate spațiu-timp, simbolice sau alfanumerice, un obiect fizic sau o proiecție de energie. În unele cazuri, sunt folosite metode care ascund în mod intenționat referința de unii observatori, ca în criptografie.

Referințele apar în multe sfere ale activității umane și ale cunoașterii, iar termenul adoptă nuanțe de semnificație specifice contextelor în care este utilizat. Unele dintre ele sunt descrise în secțiunile de mai jos.

Etimologie și semnificații

Cuvântul referință este derivat din engleza mijlocie referren, din franceza mijlocie référer, din latină referre, „a purta înapoi”, format din prefixul re– și ferre, „a purta”. Un număr de cuvinte derivă din aceeași rădăcină, inclusiv referire, referențial, referent, referendum.

Verbul referă și derivatele sale pot avea sensul de „conectare la” sau „link la”, ca în sensurile de referință descrise în acest articol. Un alt sens este a „consulta”; acest lucru se reflectă în expresii precum lucrare de referință, birou de referință, referință de post etc.

Semantică

În semantică, referința este în general interpretată ca relațiile dintre substantive sau pronume și obiecte care sunt denumite de acestea. Prin urmare, cuvântul „Ioan” se referă la persoana Ioan. Cuvântul „el” se referă la un obiect specificat anterior. Obiectul la care se face referire se numește referent al cuvântului. Uneori relația cuvânt-obiect se numește „denotație”; cuvântul denotă obiectul. Relația inversă, relația de la obiect la cuvânt, se numește „exemplificare”; obiectul exemplifică ceea ce denotă cuvântul. În analiza sintactică, dacă un cuvânt se referă la un cuvânt anterior, cuvântul anterior se numește „antecedent”.

Sens

Gottlob Frege a susținut că referința nu poate fi tratată ca fiind identică cu sensul: „Hesperus” (un nume grecesc antic pentru steaua polară de seară) și „Phosphorus” (un nume grecesc antic pentru steaua polară de dimineață) se referă ambele la Venus, dar faptul astronomic că „Hesperus” este „Phosphorus” poate fi totuși informativ, chiar dacă „Hesperus” și „Phosphorus” sunt deja cunoscute. Această problemă l-a determinat pe Frege să facă distincția între sensul și referința unui cuvânt.

Semn lingvistic

Conceptul în sine de semn lingvistic este combinația de conținut și expresie, dintre care prima se poate referi la entități din lume sau poate trimite concepte mai abstracte, de ex. gândire. Anumite părți de vorbire există doar pentru a exprima referință, și anume anafora, cum ar fi pronumele. Subsetul de reflexive exprimă coreferința a doi participanți într-o propoziție. Acestea ar putea fi agentul (actorul) și pacientul (acționat asupra), ca în „Omul s-a spălat”, tema și destinatarul, ca în „I-am arătat-o ​​pe Maria ei înșiși”, sau diverse alte combinații posibile.

Informatică

În informatică, referințele sunt tipuri de date care se referă la un obiect în altă parte din memorie și sunt folosite pentru a construi o mare varietate de structuri de date, cum ar fi listele legate. În general, o referință este o valoare care permite unui program să acceseze direct un anumit element de date. Majoritatea limbajelor de programare acceptă o anumită formă de referință.

Noțiunea de referință este, de asemenea, importantă în teoria bazelor de date relaționale.

Biblioteconomie și științe ale informației

Referințele la multe tipuri de materiale imprimate pot veni într-o formă electronică sau care poate fi citită de mașină. Pentru cărți, există ISBN, iar pentru articolele de reviste, identificatorul digital de obiect (DOI) capătă relevanță. Informațiile de pe Internet pot fi menționate printr-un identificator uniform de resurse (URI).

Psihologie

În ceea ce privește procesarea mentală, o auto-referință este folosită în psihologie pentru a stabili identificarea cu o stare mentală în timpul autoanalizei. Aceasta caută să permită individului să dezvolte propriile cadre de referință într-o stare mai mare de conștientizare imediată. Cu toate acestea, poate duce și la raționament circular, împiedicând evoluția gândirii.

Conform teoriei controlului perceptiv (PCT), o condiție de referință este starea către care ieșirea unui sistem de control tinde să modifice o cantitate controlată. Propunerea principală este că „Tot comportamentul este orientat tot timpul în jurul controlului anumitor cantități în raport cu condițiile de referință specifice.”

Școală

În mediul academic și în școală, o referință sau referință bibliografică este o informație furnizată într-o notă de subsol sau într-o bibliografie a unei lucrări scrise, cum ar fi o carte, articol, eseu, raport, orație sau orice alt tip de text, specificând lucrarea scrisă a altei persoane utilizată la crearea textului respectiv. O referință bibliografică include în principal numele complet al autorului, titlul lucrării și anul publicării. Scopul principal al referințelor este de a permite cititorilor să examineze sursele unui text, fie pentru validitate, fie pentru a afla mai multe despre subiect. Astfel de articole sunt adesea enumerate la sfârșitul unei lucrări într-o secțiune marcată Referințe sau Bibliografie.

Referințele sunt deosebit de importante în ceea ce privește utilizarea citărilor, deoarece copierea materialului de către un alt autor fără referințe adecvate și/sau fără permisiunile necesare este considerată plagiat și poate echivala cu încălcarea drepturilor de autor, care poate face obiectul unor proceduri judiciare. O secțiune de referință conține doar acele lucrări într-adevăr citate în textul principal al unei lucrări. În schimb, o secțiune bibliografică conține adesea lucrări care nu sunt citate de autor, dar folosite ca lectură de fond sau enumerate ca potențial utile pentru cititor.

Păstrarea unui jurnal permite unei persoane să folosească referințe pentru organizarea personală, indiferent dacă oricine altcineva înțelege sau nu sistemele de referință utilizate. Cu toate acestea, oamenii de știință au studiat metodele de referință datorită rolului lor cheie în comunicarea și cooperarea dintre diferiți oameni, precum și din cauza neînțelegerilor care pot apărea. Studiul academic modern al referințelor bibliografice s-a dezvoltat încă din secolul al XIX-lea.

Drept

În dreptul brevetelor, o referință este un document care poate fi folosit pentru a arăta starea cunoștințelor la un moment dat și care, prin urmare, poate face ca o invenție revendicată să fie evidentă sau anticipată. Exemple de referințe sunt brevetele oricărei țări, articolele de reviste, teze de doctorat care sunt indexate și astfel accesibile celor interesați să găsească informații despre subiect și, într-o oarecare măsură, materiale de pe Internet care sunt la fel de accesibile.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)