(Curbele de reflexie spectrală pentru oglinzile metalice din aluminiu (Al), argint (Ag) și aur (Au) la incidență normală.)
Reflectanța suprafeței unui material este eficiența sa în reflectarea energiei radiante. Este o fracțiune a puterii electromagnetice incidente care se reflectă la o interfață. Spectrul de reflexie sau curba de reflexie spectrală reprezintă graficul reflectanței ca funcție a lungimii de undă.
Reflectanța este un concept important în domeniile optice, energiei solare, telecomunicațiilor și radarului.
Reflectivitatea
(Coeficienți de reflexie Fresnel pentru o suprafață limită între aer și un material variabil în funcție de indicele complex de refracție și de unghiul de incidență.)
Pentru materialele omogene și semi-infinite, reflectivitatea este aceeași cu reflectanța. Reflectivitatea este pătratul magnitudinii coeficientului de reflexie Fresnel, care este raportul dintre câmpul electric reflectat și incident; ca atare, coeficientul de reflexie poate fi exprimat ca un număr complex determinat de ecuațiile Fresnel pentru un singur strat, în timp ce reflectanța este întotdeauna un număr real pozitiv.
Pentru mediile stratificate și finite, conform CIE, reflectivitatea se deosebește de reflectanță prin faptul că reflectivitatea este o valoare care se aplică obiectelor groase care reflectă. Atunci când reflexia apare din straturile subțiri ale materialului, efectele de reflexie interioară pot determina variația reflectanței cu grosimea suprafeței. Reflectivitatea este valoarea limită a reflectanței pe măsură ce proba devine groasă; este reflectanța intrinsecă a suprafeței, prin urmare, indiferent de alți parametri, cum ar fi reflectanța suprafeței din spate. O altă modalitate de a interpreta acest lucru este că reflectanța este fracțiunea de energie electromagnetică reflectată dintr-o probă specifică, în timp ce reflectivitatea este o proprietate a materialului însuși, care ar fi măsurată pe o mașină perfectă dacă materialul ar umple jumătate din întreg spațiul.
Tipul suprafeței
Având în vedere că reflectanța este o proprietate direcțională, majoritatea suprafețelor pot fi împărțite în cele care dau reflexie speculară și cele care dau o reflexie difuză:
- pentru suprafețele speculare, cum ar fi sticla sau metalul lustruit, reflectanța va fi aproape zero la toate unghiurile, cu excepția unghiului reflectat corespunzător; adică radiația reflectată va urma o cale diferită de radiația incidentă pentru toate cazurile, altele decât radiațiile normale la suprafață;
- pentru suprafețele difuze, cum ar fi vopseaua mată albă, reflectanța este uniformă; radiația se reflectă în toate unghiurile în mod egal sau aproape egal. Asemenea suprafete se spune ca sunt lambertiene.
Cele mai multe obiecte reale au un amestec de proprietăți reflexive mixte de difuze și speculare.
Reflectanța apei
(Reflectanța apei liniștite la 20 °C (indice de refracție 1,333). https://en.wikipedia.org/wiki/File:Fresnel_equations_-_reflectance.svg)
Reflexia are loc atunci când lumina se deplasează dintr-un mediu cu un indice de refracție într-un al doilea mediu cu un indice diferit de refracție.
Reflexia speculară dintr-un corp de apă se calculează prin ecuațiile Fresnel. Reflexia Fresnel este direcțională și, prin urmare, nu contribuie în mod semnificativ la albedo-ul care difuzează în principal reflexia.
O suprafață reală a apei poate fi ondulată. Reflectanța, care presupune o suprafață plană așa cum este ea dată de ecuațiile Fresnel, poate fi ajustată pentru a ține cont de valuri.
Lasă un răspuns