Există trei modele principale de inteligență emoțională (IE). Primul model, al lui Peter Salovey și John Mayer, percepe IE ca formă de inteligență pură, adică inteligența emoțională este o abilitate cognitivă. Un al doilea model, al lui Reuven Bar-On, privește IE ca o inteligență mixtă, constând din abilități cognitive și aspecte de personalitate. Acest model subliniază modul în care factorii cognitivi și personalitatea influențează bunăstarea generală. Al treilea model, introdus de Daniel Goleman, percepe de asemenea IE ca inteligență mixtă care implică abilități cognitive și aspecte de personalitate. Cu toate acestea, spre deosebire de modelul propus de Reuven Bar-On, modelul lui Goleman se concentrează pe modul în care factorii cognitivi și de personalitate determină succesul la locul de muncă.
Modelul lui Salovey și Mayer al IE este măsurat folosind testul de inteligență emoțională Mayer-Salovey-Caruso (MSCEIT) ca măsură de performanță. Atât modelul lui Bar-On cât și cel al lui Goleman folosesc măsuri de auto-raportare a inteligenței emoționale. Modelul lui Bar-On măsoară performanța folosind Emotion Quotient Inventory (EQ-i) pe când modelul Goleman o măsoară folosind Emotional Competency Inventory (ECI), Emotional Intelligence Appraisal (EIA) și Work Profile Questionnaire – Emotional Intelligence Version (WPQei) .
Cercetările au descoperit că există relații semnificative între cele trei modele ale IE. În plus, inteligența emoțională a fost comparată în mod constant cu alte trei construcții: personalitate, alexitimie (dificultatea în a simți și distinge emoțiile) și leadership. Multe trăsături conținute în Modelul Factorului de Personalitate Big Five sunt similare cu cele descrise de Bar-On și Goleman în modelele lor de inteligență emoțională. S-a constatat că alexitimia este invers proporțională cu inteligența emoțională. Studiile în leadership au descoperit că un leadership transformațional (leadership care inspiră, motivează și dezvoltă pe alții în timp ce generează conștientizarea obiectivelor organizaționale) duce la creșterea eficacității angajaților și satisfacţie. Studiile au descoperit, de asemenea, că leadership-ul transformațională este în mod semnificativ legat de IE.
Studiile privind diferențele de gen nu sunt concludente. Deși unele cercetări au descoperit că femeile sunt mai inteligente emoțional decât bărbații, alte studii nu au găsit diferențe semnificative între sexe. Mai multe cercetări sunt necesare în acest sens.
S-a descoperit că inteligența emoțională este un predictor al satisfacției vieții, adaptare psihologică sănătoasă, interacțiuni pozitive cu semenii și familia și o căldură parentală mai mare. De asemenea, s-a constatat că inteligența emoțională inferioară este asociată cu un comportament violent, consumul ilegal de droguri și alcool și în general un comportament delincvent.
Inteligența emoțională a fost cercetată pe larg în cadrul locurilor de muncă. Aceasta a fost asociată cu succesul crescut în rândul celor care au posturi similare (de exemplu, manageri superiori). În plus, angajarea persoanelor cu niveluri mai ridicate de inteligență emoțională, precum și instruirea personalului existent pentru a fi mai inteligent emoțional, a fost asociată cu câștiguri financiare în sectorul privat. Instruirea în domeniul inteligenței emoționale la locul de muncă poate avea loc la toate nivelurile, iar mai multe programe evaluate au reușit să dezvolte forțe de muncă mai inteligente din punct de vedere emoțional.
În ciuda cantității mari de studii în IE efectuate în ultimul deceniu, IE rămâne un subiect controversat. Există dezbateri asupra legitimității constructului, a superiorității unui tip de model față de altul, a măsurării IE, precum și a capacității de a „învăța” inteligența emoțională.
Cantitatea semnificativă de controverse în jurul constructelor inteligenței emoționale implică nevoia de cercetare ulterioară. Este recomandat ca cercetarea din domeniu să se concentreze pe trei subiecte principale. În primul rând, cercetarea ar trebui să evalueze legitimitatea fiecăruia dintre modelele de inteligență emoțională. Aceasta ar include diferențierea lor de concepte conexe, cum ar fi personalitatea, precum și validarea în continuare a măsurilor utilizate pentru evaluarea fiecărui model. În al doilea rând, cercetările ulterioare ar trebui să evalueze capacitatea de a dezvolta inteligență emoțională și, în acest sens, să evalueze programele concepute pentru a preda IE în organizații. În cele din urmă, cercetările viitoare ar trebui să se axeze pe aplicabilitatea construcției inteligenței emoționale la serviciile publice. Concret, cercetarea ar trebui să investigheze dacă IE are valoare incrementală peste modelele de conducere existente.
Sursa: Yvonne Stys, Shelley L. Brown, A Review of the Emotional Intelligence Literature and Implications for Corrections
Lasă un răspuns