Reţele informatice

Sunt puţini utilizatori de calculatoare care nu au folosit niciodată o reţea. Fie pentru a trimite un mesaj, fie pentru a afla o anumită informaţie, din ce în ce mai mulţi oameni folosesc reţelele. Atât pentru persoane, dar mai ales pentru afaceri, în prezent a fi conectat la o reţea înseamnă a putea să comunici.

Calculatoarele pot realiza independent aproape orice, însă este mult mai eficient dacă ăresursele de care dispun sunt folosite în comun. Atunci când se doreşte ca toate persoanele dintr-un birou să poată tipări documentele pe care le redactează, i se poate cumpăra fiecărei persoane o imprimantă. Este o soluţie, însă cu siguranţă nu cea mai fericită. E mult mai simplu si mai ieftin să se cumpere o singură imprimantă, care se ataşează la un singur calculator şi care să fie folosită în comun de toţi ceilalţi ca şi cum ar fi conectată la calculatorul propriu.

Se poate spune că principalul scop al reţelelor de calculatoare este de a partaja resurse. Aceste resurse sunt foarte diverse, printre ele numărându-se modem-uri, imprimante, spaţii de stocare pentru fişiere, dar şi informaţii cum ar fi cele conţinute în baze de date. Din acest punct de vedere, calculatoarele dintr-o reţea se împart în servere, care oferă („servesc”) resursele, respectiv clienţi, care le folosesc.

O reţea înseamnă mai mult decât două calculatoare legate între ele. Este vorba de echipamente, software şi oamenii care le-au creat. Principiile reţelelor sunt însă suficient de simple. Reţelele, sau networks în limba engleză, sunt clasificate în primul rând după ăîntinderea geografică, care poate fi de la câţiva metri la câteva mii de kilometri.

Tipul de reţea cel mai uzual întâlnit este acela din birouri sau universităţi, numit reţea locală (LAN – Local Area Network). Aceasta poate să cuprindă calculatoarele unui departament sau ale unei întregi companii sau instituţii. Suprafaţa uzuală pe care o au astfel de reţele este de ordinul sutelor de metri pătraţi.

Pentru a putea conecta între ele sediile unei companii sau instituţii este necesară ăacoperirea unor distanţe mult mai mari. Reţelele mai mari, care realizează conectarea echipamentelor aflate la distanţe mari, se numesc MAN sau WAN, adică reţele metropolitane (Metropolitan Area Network), respectiv reţele de mare întindere (Wide Area Networks).

Tehnologia folosită pentru reţelele de calculatoare seamănă întrucâtva cu cea folosită ăpentru telefonie. Evoluţia tehnicii va face, cel mai probabil, ca într-un viitor apropiat cele două tehnologii să conveargă. Teoretic, telefoanele ar putea fi conectate direct fiecare cu fiecare, însă în practică acest lucru nu se întâmplă niciodată, pentru că ar fi imposibil. În loc să existe câte un cablu de legătură cu fiecare alt abonat, există unul singur, către centrală, aceasta având încapsulată funcţionalitatea de a pune în legătură oricare dintre doi (sau mai mulţi) utilizatori ai săi.

Acest lucru se întâmplăşi în cazul calculatoarelor. Există echipamente care au rolul de “centrale”, coordonând grupuri de calculatoare şi fiind clasificate în general după ăfuncţionalitatea pe care o oferă. Printre aceste echipamente se numără router-ele, switchurile, access point-urile şi hub-urile.

(Ghid MCTI)