Schimbările climatice pot duce la creșterea conflictelor și amenințări la adresa securității internaționale

(Harta Pământului cu o creștere a nivelului mării de șase metri reprezentată în roșu (distribuția uniformă, creșterea reală a nivelului mării va varia la nivel regional). Punctele fierbinți ale SLR pot devia de 3-4 ori în rata de creștere, comparativ cu media globală, așa cum este proiectat pentru anumite părți ale coastei de est a SUA.[1])

Securitatea climatică se referă la riscurile de securitate induse, direct sau indirect, de schimbările în modelele climatice. Este un concept care invocă ideea că schimbările legate de climă amplifică riscurile existente în societate care pun în pericol securitatea oamenilor, ecosistemelor, economiei, infrastructurii și societăților. Riscurile de securitate legate de climă au implicații de amploare asupra modului în care lumea gestionează pacea și securitatea. Acțiunile climatice de adaptare și atenuare a impactului pot avea, de asemenea, un efect negativ asupra securității umane, dacă sunt gestionate greșit.[2]

Schimbările climatice au potențialul de a exacerba tensiunile existente sau de a crea altele noi – servind drept multiplicator de amenințări. Poate fi un catalizator al conflictelor violente și o amenințare la adresa securității internaționale.[3][4] O meta-analiză a peste 50 de studii cantitative care examinează legătura dintre climă și conflict a constatat că „pentru fiecare 1 abatere standard (1σ) de schimbare a climei către temperaturi mai calde sau precipitații mai extreme, estimările mediane indică faptul că frecvența violenței interpersonale crește cu 4 % iar frecvența conflictelor intergrupuri crește cu 14%.”[5][6] IPCC a sugerat că perturbarea migrației de mediu poate servi la exacerbarea conflictelor,[7] deși sunt mai puțin încrezători în rolul deficitului crescut de resurse. [8] Desigur, schimbările climatice nu duc întotdeauna la violență, iar conflictele sunt adesea cauzate de multipli factori interconectați.[9]

O varietate de experți au avertizat că schimbările climatice pot duce la creșterea conflictelor. Military Advisory Board, un grup de generali și amirali retrageți din SUA, a prezis că încălzirea globală va servi drept „multiplicator de amenințare” în regiunile deja volatile.[10] Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale și Centrul pentru o Nouă Securitate Americană, două grupuri de reflecție din Washington, au raportat că inundațiile „au potențialul de a contesta identitățile regionale și chiar naționale”, ducând la „conflict armat asupra resurselor”. Ei indică faptul că cea mai mare amenințare ar veni din „migrațiile pe scară largă ale oamenilor – atât în ​​interiorul națiunilor, cât și peste granițele naționale existente.”[11] Cu toate acestea, alți cercetători au fost mai sceptici: un studiu nu a găsit nicio relație semnificativă statistic între climă și conflict folosind date din Europa între anii 1000 și 2000.[12]

Legătura dintre schimbările climatice și securitate este o preocupare pentru autoritățile din întreaga lume, inclusiv Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și grupul G77 de națiuni în curs de dezvoltare. Se așteaptă ca impactul schimbărilor climatice ca amenințare la securitate să afecteze în mod deosebit națiunile în curs de dezvoltare. În Marea Britanie, ministrul de externe Margaret Beckett a susținut că „Un climat instabil va exacerba unii dintre factorii de bază ai conflictului, cum ar fi presiunile migratorii și competiția pentru resurse.”[13] Legăturile dintre impactul uman al schimbărilor climatice și amenințarea violența și conflictul armat sunt deosebit de importante deoarece sunt afectate simultan mai multe condiții destabilizatoare.

Fundal

Securitatea climatică se referă la riscurile de securitate induse, direct sau indirect, de schimbările în modelele climatice. Schimbările climatice au fost identificate ca o amenințare severă până la catastrofală la adresa securității internaționale în secolul 21 prin multiple rapoarte de risc și securitate.[14][15] Raportul Global Catastrophic Risks din 2020, emis de Global Challenges Foundation, a concluzionat că schimbările climatice au o probabilitate mare de a pune capăt civilizației.[16] 70% dintre guvernele internaționale consideră schimbările climatice o problemă de securitate națională.[17] Interesul politicilor față de riscurile legate de securitatea climei a crescut rapid și afectează agenda de politici în legătură cu, printre altele, securitatea alimentară și energetică, politica de migrație și eforturile diplomatice. Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care va afecta toate țările pe termen lung, deoarece impactul schimbărilor climatice este răspândit inegal în diferite regiuni. Cu toate acestea, poate exista un efect disproporționat mai dur în contexte fragile și/sau în grupuri social vulnerabile și marginalizate.

(USDA, modificări preconizate ale prețurilor alimentelor, în funcție de scenariile de emisii, inclusiv comerțul factoring.)

Raportul de evaluare a amenințărilor la nivel mondial din 2018 afirmă:[18]

”Ultimii 115 ani au fost perioada cea mai caldă din istoria civilizației moderne, iar ultimii câțiva ani au fost cei mai călduroși ani din istorie. Evenimentele meteorologice extreme dintr-o lume mai caldă au potențialul de a avea un impact mai mare și se pot combina cu alți factori pentru a crește riscul de dezastre umanitare, conflicte, penurie de apă și alimente, migrație a populației, deficit de forță de muncă, șocuri de preț și pene de curent. Cercetările nu au identificat indicatori ai punctelor critice în sistemele Pământului legate de climă, sugerând o posibilitate de schimbări climatice abrupte.”

În cadrul studiilor privind securitatea climei, este adesea dificil să se determine dacă problemele de securitate și conflicte în multe țări și regiuni pot apărea sau pot fi atribuite schimbărilor climatice sau problemelor legate de climă, din cauza prezenței mai multor factori, cum ar fi tensiunea etnică, tacticile de rezolvare a problemelor și puterile externe care exercită presiuni asupra țărilor fiind posibilul motiv al conflictului.[19]

Studii academice

În mediul academic, securitatea climatică face parte din securitatea mediului și a fost menționată pentru prima dată în Raportul Brundtland în 1987.[20] Treizeci de ani mai târziu, experți și oameni de știință din domenii precum politica, diplomația, mediul și securitatea au folosit acest concept cu o frecvență tot mai mare.[21] Există un mare acord că schimbările climatice degradează securitatea, în cazul în care termenul „securitate” se poate referi la o gamă largă de valori mobiliare care implică securitatea națională, internațională și umană. Securitatea umană este cea mai fragilă deoarece poate fi compromisă pentru a proteja securitatea națională sau internațională.[22]

Cercetătorii care analizează conflictele cu o interpretare a securității climatice au susținut de mult timp că schimbările climatice pot afecta negativ securitatea și stabilitatea internațională.[23] Cercetările au examinat „căile indirecte între stresul climatic și conflict” – prin factori precum creșterea economică, șocul prețului alimentelor și deplasarea forțată, în afară de alte tipuri de șoc, cum ar fi: șocul veniturilor și mijloacelor de trai (cu avertismentele însoțitoare din tabel). Schimbările climatice pot amenința securitatea umană prin impactul asupra creșterii economice, asupra stocului de prețuri la alimente, subminând mijloacele de trai și provocând strămutări. Mai mult, au existat rapoarte de colaps al societăților pastorale, grupări teroriste care caută recruți pe terenuri deshidratate și inundații care în cele din urmă alimentează sentimentele anti-guvernamentale.[24][25] Regiunile instabile par a fi incapabile să supraviețuiască stresurilor legate de schimbările climatice; în schimb, creând un sol fertil pentru radicalizare, sărăcie și conflicte violente.[26] Oamenii de știință în domeniul securității climatice pot analiza ordinea cronologică a unei escalade, în care un mediu în schimbare sau schimbările climatice pot fi o variabilă de bază. Este o interacțiune complexă a multor factori politici și socio-economici în care schimbările climatice sunt considerate un multiplicator de risc sau amenințare.[27]

În anii ’70 și ’80, grupul consultativ Jason, preocupat de securitate, a efectuat cercetări privind schimbările climatice.[28] Schimbările climatice au fost identificate ca un multiplicator de amenințări, care poate exacerba amenințările existente.[29] O meta-analiză din 2013 a 60 de studii anterioare revizuite de colegi și a 45 de seturi de date a concluzionat că „schimbările climatice intensifică stresul resurselor naturale într-un mod care poate crește probabilitatea de distrugere a mijloacelor de trai, fragilitatea statului, deplasarea umană și moartea în masă”. [30]

În 2014 Quadrennial Defense Review (QDR), Pentagonul a declarat: „QDR va stabili un curs pe termen lung pentru DOD, deoarece evaluează amenințările și provocările cu care se confruntă națiunea și reechilibrează strategiile, capacitățile și forțele DOD pentru a aborda conflictele de azi și amenințările de mâine”, și „Pe măsură ce emisiile de gaze cu efect de seră cresc, nivelul mării crește, temperaturile medii globale cresc și modelele meteorologice severe se accelerează […] Schimbările climatice pot exacerba deficitul de apă și pot duce la creșterea bruscă a costurilor alimentelor. Presiunile cauzate de schimbările climatice vor influența concurența resurselor, punând în același timp sarcini suplimentare asupra economiilor, societăților și instituțiilor de guvernare din întreaga lume. Aceste efecte sunt multiplicatori de amenințări care vor agrava factorii de stres în străinătate, cum ar fi sărăcia, degradarea mediului, instabilitatea politică și tensiunile sociale – condiții care pot permite activitățile teroriste și alte forme de violență.” [31] Climatologul Michael E. Mann a declarat în comentariul său la valul de căldură global din 2018 că schimbările climatice sunt un coșmar pentru securitatea națională.[32]

Referințe

1. Chris Mooney (February 1, 2016). „Why the U.S. East Coast could be a major ‘hotspot’ for rising seas”. The Washington Post.
2. Joshua W. Busby (2007). Climate Change and National Security. Council on Foreign Relations. ISBN 978-087609-413-6. Archived from the original on May 9, 2017. Retrieved January 25, 2016.
3. Smith, Dan; Vivekananda, Janani (2007). „A climate of conflict”. International Alert. Archived from the original on May 24, 2013.
4. „World in Transition: Climate Change as a Security Risk”. German Advisory Council on Global Change. 2007. Archived from the original on December 16, 2017. Retrieved October 19, 2014.
5. Burke, Marshall; Hsiang, Solomon M.; Miguel, Edward (January 1, 2015). „Climate and Conflict”. Annual Review of Economics. 7 (1): 577–617. doi:10.1146/annurev-economics-080614-115430. S2CID 17657019.
6. Hsiang, S. M.; Burke, M.; Miguel, E. (September 13, 2013). „Quantifying the Influence of Climate on Human Conflict”. Science. 341 (6151): 1235367. doi:10.1126/science.1235367. PMID 24031020. S2CID 1277105.
7. Schneider, S.H.; et al. (2007). „Assessing key vulnerabilities and the risk from climate change. In: Climate Change 2007: Impacts, Adaptation and Vulnerability. Contribution of Working Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [M.L. Parry et al. (eds.)]”. Cambridge University Press, Cambridge, U.K., and New York, N.Y., U.S.A. pp. 779–810. Retrieved May 20, 2009.
8. Wilbanks, T.J.; et al. (2007). „Industry, settlement and society. In: Climate Change 2007: Impacts, Adaptation and Vulnerability. Contribution of Working Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change Parry et al. (eds.)”. Cambridge University Press, Cambridge, U.K., and New York, N.Y., U.S.A. Archived from the original on March 16, 2013. Retrieved May 20, 2009.. PDF version with page numbers.
9. Ryan P. Harrod and Martin, Debra L. The Bioarchaeology of Climate Change and Violence. New York: Springer, 2013.
10. „National Security and the Threat of Climate Change Archived 11 August 2011 at the Wayback Machine”. Military Advisory Board, 15 April 2007.
11. Kurt M. Campbell; Jay Gulledge; J.R. McNeill; John Podesta; Peter Ogden; Leon Fuerth; R. James Woolsey; Alexander T.J. Lennon; Julianne Smith; Richard Weitz; Derek Mix (October 2007). „The Age of Consequences: The Foreign Policy and National Security Implications of Global Climate Change” (PDF). Retrieved July 14, 2009.
12. „Cool heads or heated conflicts?”. The Economist. October 10, 2009. p. 88.
13. Reuters. U.N. Council Hits Impasse Over Debate on Warming. The New York Times, 17 April 2007. Retrieved on 29 May 2007.
14. „A Security Threat Assessment of Global Climate Change”. The Center for Climate & Security. February 20, 2020. Retrieved June 23, 2021.
15. Chloe Taylor (January 16, 2019). „Global tension is hampering our ability to fight climate change, Davos survey warns”. CNBC. Retrieved January 18, 2019.
16. „Global Catastrophic Risks 2020” (PDF). Global Challenges Foundation. July 13, 2020. Archived (PDF) from the original on November 3, 2020.
17. „The Global Security Defense Index on Climate Change”. ASP. American Security Project. 2021. Archived from the original on October 6, 2014.
18. Daniel R. Coats (February 13, 2018). „Worldwide Threat Assessment of the US Intelligence Community” (PDF). Statement for the Record.
19. Nordås, Ragnhild; Gleditsch, Nils Petter (August 2007). „Climate change and conflict”. Political Geography. 26 (6): 627–638. doi:10.1016/j.polgeo.2007.06.003.
20. Visser, Wayne; Brundtland, Gro Harlem (December 13, 2009). „Our Common Future (‘The Brundtland Report’): World Commission on Environment and Development”. The Top 50 Sustainability Books. Greenleaf Publishing Limited: 52–55. doi:10.9774/gleaf.978-1-907643-44-6_12. ISBN 978-1-907643-44-6.
21. Matthew, Richard A.; Barnett, Jon; McDonald, Bryan; O’Brien, Karen L., eds. (2009). Global Environmental Change and Human Security. Revista Internacional Interdisciplinar Interthesis. Vol. 7. pp. 351–357. doi:10.7551/mitpress/8210.001.0001. ISBN 9780262259057.
22. Malin Mobjörk; Maria-Therese Gustafsson; Hannes Sonnsjö; Sebastian van Baalen; Lisa Maria Dellmuth; Niklas Bremberg (October 2016). Climate-Related Security Risks: Towards an Integrated Approach (PDF) (Report). Stockholm International Peace Research Institute (SIPRI). Retrieved July 9, 2019.
23. Salehyan, Idean (November 2014). „Climate change and conflict: Making sense of disparate findings”. Political Geography. 43: 1–5. doi:10.1016/j.polgeo.2014.10.004. ISSN 0962-6298.
24. Gleick, Peter H. (July 2014). „Water, Drought, Climate Change, and Conflict in Syria”. Weather, Climate, and Society. 6 (3): 331–340. doi:10.1175/wcas-d-13-00059.1. ISSN 1948-8327. S2CID 153715885.
25. Homer-Dixon, Thomas F. (1994). „Environmental Scarcities and Violent Conflict: Evidence from Cases”. International Security. 19 (1): 5–40. doi:10.2307/2539147. hdl:10535/2855. ISSN 0162-2889. JSTOR 2539147. S2CID 154212598.
26. „Climate change likely drove ancient African megaherbivores to extinction”. doi:10.1036/1097-8542.br0302191.
27. Krampe, Florian; Mobjörk, Malin (October 20, 2018). „Responding to Climate-Related Security Risks: Reviewing Regional Organizations in Asia and Africa”. Current Climate Change Reports. 4 (4): 330–337. doi:10.1007/s40641-018-0118-x. ISSN 2198-6061. S2CID 158777142.
28. Rich, Nathaniel (August 5, 2018). „Losing Earth: The Decade We Almost Stopped Climate Change”. The New York Times Magazine. pp. 4–. ISSN 0028-7822. Archived from the original on January 15, 2022.
29. „National Security and the Threat of Climate Change” (PDF). CNA. 2007.
30. „Climate Change, Conflict and Certainty: New Research in Context” (PDF). The Center for Climate and Security. 2013.
31. „QDR – the national security challenge of climate change”. ASP. 2014.
32. „Expert: Climate Change is a National Security Nightmare”. Climate State. 2018.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia)