Biocarburanții au devenit mărfuri importante pe piețele mondiale, în special din 2006, și fac parte din strategia de tranziție energetică a unor țări. Etanolul a fost comercializat la nivel global în volume semnificative de zeci de ani. Comerțul cu biomotorină este mai puțin stabilit și continuă să includă în principal comerț cu materii prime (cum ar fi boabe de soia și ulei vegetal) și nu combustibil. (117) Au fost ridicate unele îngrijorări cu privire la impactul biocombustibililor asupra mediului și la conflictul potențial dintre biocombustibili și alimente, dar multe țările iau măsuri pentru a rezolva această problemă, inclusiv prin dezvoltarea de biocombustibili de ultimă generație bazați pe reziduuri de culturi sau alge.
În ciuda acestor preocupări, caracteristicile acestei piețe fac improbabil comerțul cu biocombustibili ca să fie folosit ca armă geopolitică:
- Unele materii prime (cum ar fi trestia de zahăr) nu sunt comercializabile sau perisabile.
• Doar o mică parte din biocombustibili este comercializată la nivel internațional.
• Cei mai mari producători de biocombustibili sunt și cei mai mari consumatori.
• Barierele tarifare și netarifare continuă să îngreuneze accesul la piață într-un număr de țări.
• Schimbările bruște ale randamentului culturilor sau ale reglementărilor pot modifica direcția și volumul fluxurilor comerciale.(118)
Referințe
- 117 UNCTAD, The state of the biofuels market: regulatory, trade and development perspectives UN Conference on Trade and Development, 2014.
- 118 UNCTAD, see note above.
Sursa: IRENA, A New World – The Geopolitics of the Energy Transformation, 2019, ISBN 978-92-9260-097-6. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu. © 2022 Nicolae Sfetcu
Lasă un răspuns