Green New Deal pentru țările în curs de dezvoltare

În ultimii ani, Green New Deal (GND) a devenit limbajul comun al politicii climatice, oferind o aparentă cale de ieșire din crizele sociale și ecologice, îndepărtând în același timp un discurs mai vechi despre climă legat de cererile de reparații climatice și drepturi la dezvoltare. Acest GND eurocentric a devenit programul de mediu pentru o reînnoire social democrată la fel de eurocentrică. GND este una dintre cele trei soluții eurocentrice posibile la criza climatică: o mare transformare a elitei de sus; o rezoluție „reformistă” de stânga liberală; o rezoluție social-democrată. Un posibil „Green New Deal al oamenilor” poate fi o transformare revoluționară axată pe suveranitatea statală, datoria climatică, dezvoltarea autocentrată și agricultură, cu accent pr rolul pământului, agriculturii și țăranilor.

Green New Deal (GND) (Markey, 2019; Ocasio-Cortez, 2019) este acum ceva asemănător unui obiect ceresc care exercită o forță asupra discursului și politicii în jurul schimbărilor climatice globale — incită la frică, la interogație, neliniște sau oportunitate. În unele cazuri, cercetătorii nordici din platforme care ocolesc problema națională încearcă acum să stabilească agenda pentru Sud (Cohen & Riofrancos, 2020).1 În altele, mecanisme similare trec prin instituții multilaterale și tradiționale sudice. precum Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (Perry; UNCTAD, 2019) sau apar ca „pacte” de la oamenii de știință orientați în general spre nord (Various, 2020) împânzite cu cuvinte la modă precum „autonomie”, care alchimizează datoria climatică în acorduri mai ieftine și acceptabile de anulare a datoriilor și repetă încercări anterioare fatale greșite de a propune integrarea Nord-Sud, respingând în același timp problema națională (Ahmed, 1981). Iar în altele, GND este însușit, reformat și perfecționat în mod creativ pentru a reflecta prioritățile sudice (OSAE, 2020).

Cu toate acestea, multe discuții despre GND sunt lipsite de ancorare în economia politică a producției de discurs, criza de mediu sau schimbările în capitalism. Motivațiile și modalitatea apariției GND implică schimbări și provocări la adresa acumulării, criza de mediu mai largă și eșecul capitalismului ca mod politic de guvernare de bază. GND, în formula sa dominantă keynesiană verde antirasistă, apare ca o singură rezoluție – dacă nu chiar o soluție – la aceste instabilități. Există și alte posibilități și alianțele politice pe care le implică fiecare. Max Ajl pune accent pe elementele potențiale ale unui „Green New Deal al poporului”, construit pe cerințele fundamentale din partea Sudului/Lumea a patra (Manuel, 2019), care reiese din căutarea eliberării naționale: o reînnoire și întărire a suveranității statului, cucerirea suveranității economice și impulsul pentru suveranitatea de mediu și decolonizare, sub forma cererilor din 2010 de decontare a datoriilor climatice, care au apărut din Cochabamba, Bolivia, stadiul tehnicii politicii climatice din sud (Acordul Popular de la Cochabamba, 2010).

Sursa: Max Ajl, A People’s Green New Deal: Obstacles and Prospects, în Agrarian South: Journal of Political Economy, 10(2) 371–390, 2021. DOI: 10.1177/22779760211030864. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu