Ideologia bâtei

Ideologia bâtei (cunoscută și sub numele de diplomația bâtei, filosofia bâtei sau politica bâtei) a fost o abordare politică utilizată de cel de-al 26-lea președinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt. Termenii sunt derivați dintr-un aforism pe care Roosevelt îl spunea adesea: „vorbește încet și poartă cu tine o bâtă; vei ajunge departe”. Presa americană din timpul său, precum și mulți istorici moderni de astăzi, au folosit termenul „bâtă” pentru a descrie pozițiile de politică externă din timpul administrației sale. Roosevelt și-a descris stilul de politică externă ca fiind „exercițiul previziunii inteligente și al acțiunii decisive cu suficient timp înainte de orice criză probabilă”. Așa cum a fost practicată de Roosevelt, diplomația bâtei avea cinci componente. În primul rând, era esențial să se dețină o capacitate militară serioasă care să forțeze adversarul să acorde o atenție deosebită. La acea vreme, aceasta însemna o marină de talie mondială. Celelalte calități erau să acționeze cu dreptate față de alte națiuni, să nu blufeze niciodată, să lovească doar atunci când este pregătit să lovească puternic și să fie dispus să permită adversarului să salveze aparențele în caz de înfrângere.

Caricatura din 1904 a lui William Allen Rogers recreează un episod din Călătoriile lui Gulliver. Credit Wikimedia Commons. Domeniu public

Ideea este de a negocia pașnic, dar și de a avea putere în cazul în care lucrurile merg prost. Amenințarea simultană cu „bâta”, sau armata, se leagă strâns de ideea de Realpolitik, care implică o urmărire a puterii politice care seamănă cu idealurile machiavelice. Este comparabilă cu diplomația canonierelor, așa cum este folosită în politica internațională de către puteri.

Termenul derivă din expresia „Vorbește încet și poartă cu tine o bâtă; vei ajunge departe”, despre care Roosevelt susținea că este un proverb vest-african, deși există puține dovezi în acest sens. Roosevelt (pe atunci guvernatorul New York-ului), într-un acces de fericire după ce a forțat comitetul republican din New York să-i retragă sprijinul unui consilier financiar corupt, i-a scris lui Henry L. Sprague o scrisoare datată 26 ianuarie 1900, în care spunea: „Întotdeauna mi-a plăcut proverbul vest-african: „Vorbește încet și poartă cu tine o bâtă; vei ajunge departe”.

El a rostit public această expresie pentru prima dată în martie a aceluiași an, în legătură cu reputația sa de a-i trage la răspundere pe senatorii de stat. Roosevelt a adăugat o clarificare la sensul zicalei.

”Dacă vorbești doar încet, celălalt te va intimida. Dacă îți lași bâta acasă, vei descoperi că celălalt nu te-a făcut. Dacă porți doar bățul și uiți să vorbești încet în nouă cazuri din zece, celălalt va avea o bâtă mai mare.”

Roosevelt avea să fie ales vicepreședinte mai târziu în acel an și ulterior a folosit aforismul într-un discurs la Târgul de Stat din Minnesota, intitulat „Îndatoriri naționale”, pe 2 septembrie 1901:

”Mulți dintre voi sunteți probabil familiarizați cu vechiul proverb: „Vorbește încet și poartă cu tine o bâtă – vei ajunge departe”.”

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)