Securitatea energetică pentru importatorii de combustibili fosili

În ajunul Primului Război Mondial, Winston Churchill a făcut o alegere îndrăzneață: a transformat combustibilul folosit de flota britanică din cărbune autohton în petrol importat. De atunci, securitatea energetică – furnizarea neîntreruptă de energie la prețuri accesibile – a fost o problemă strategică critică pentru toate statele importatoare de energie. Nu mai puțin de 80% din populația lumii trăiește în țări care sunt importatoare nete de combustibili fosili. (61)

Preocupările cu privire la securitatea energetică au marcat desfășurarea relațiilor internaționale, formarea de alianțe, protecția intereselor naționale și planificarea apărării. Interesele petroliere au modelat relațiile dintre Statele Unite și Orientul Mijlociu de zeci de ani. (62) În mod similar, nevoia Chinei de a asigura aprovizionarea cu petrol și alte resurse naturale pentru a-și susține creșterea a determinat-o să promoveze legături noi și mai profunde cu țări din Asia, Africa și America Latină și să-și diversifice aprovizionarea internă cu energie cu surse regenerabile.

Într-o economie de energie regenerabilă, majoritatea țărilor vor putea obține independență energetică: vor avea o mai mare siguranță energetică și mai multă libertate de a lua deciziile energetice care li se potrivesc. Deoarece în majoritatea locurilor este disponibilă o anumită formă de potențial de energie regenerabilă viabilă din punct de vedere economic, țările care depind în prezent în mare măsură de importurile de combustibili fosili vor putea folosi surse regenerabile pentru a obține beneficii strategice și economice.

În termeni strategici, țările importatoare de combustibili fosili sunt vulnerabile la riscurile de întrerupere a aprovizionării și de volatilitate a prețurilor cauzate de instabilitatea politică, atacurile teroriste sau conflictele armate care pot apărea în țările exportatoare de petrol și gaze.

Țările mai mici importatoare de energie pot fi, de asemenea, supuse presiunii sau constrângerii în ceea ce privește aprovizionarea cu energie și, prin urmare, au mai puțină libertate de a-și determina propriile priorități și obiective strategice.

În schimb, țările care sunt capabile să-și dezvolte propriile surse regenerabile de energie sunt mai bine plasate pentru a atinge securitatea energetică. Un exemplu este programul brazilian pentru etanol, care a fost pus în aplicare după șocul petrolului din 1973 pentru a reduce importurile de petrol ale țării și pentru a proteja economia de prețurile volatile și de întreruperile aprovizionării. Acest program a jucat un rol vital în eforturile Brazilei de a atinge autosuficiența energetică și a contribuit la transformarea acesteia în al doilea mare producător din lume și cel mai mare exportator de etanol.

Din punct de vedere economic, un grad ridicat de dependență de import generează și costuri și riscuri. Țările care importă cea mai mare parte a energiei lor sunt expuse fluctuațiilor valutei și prețurilor volatile ale combustibililor, care pot duce la probleme în balanța de plăți. Șocurile prețului petrolului din anii 1970, de exemplu, au stors multe economii industriale și au semănat semințele unei crize a datoriilor de care au suferit multe țări în curs de dezvoltare în deceniul care a urmat, cu consecințe sociale și economice grave. Creșterea ponderii surselor regenerabile în mixul energetic poate atenua astfel de riscuri și poate oferi noi impulsuri de creștere economică.

Islanda este un bun exemplu al beneficiilor care pot rezulta dintr-o transformare economică bazată pe surse regenerabile. Pe parcursul secolului XX, a evoluat de la a fi una dintre cele mai sărace țări din Europa, foarte dependentă de cărbune și petrol importat, la o țară cu un nivel de trai ridicat, care își obține 100% din electricitate din energia hidro și geotermală. (63) Dezvoltarea eficientă din sursele sale regenerabile a permis Islandei să-și consolideze securitatea energetică, să-și lărgească baza economică și să atragă noi industrii în țară, inclusiv topirea aluminiului, stocarea datelor și agricultura cu efect de seră. (64)

Importurile de combustibili fosili pot impune, de asemenea, o povară uriașă asupra balanței comerciale a unor țări importatoare. Datele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) indică faptul că în 2015, în ciuda unei scăderi semnificative a prețului petrolului, costul global al importurilor brute de combustibili fosili a fost de 1,9 trilioane de dolari SUA. (65) Figura 8 arată că Bahrain, India, Belarus, Jamaica, Tanzania , Pakistan și Coreea de Sud au fost printre țările cele mai dependente de importurile de combustibili fosili.

(Ponderea importurilor de combustibili fosili în toate importurile de mărfuri (media 2007-2016))

Țările care trec de la combustibili fosili importați la energie regenerabilă produsă pe plan intern își vor îmbunătăți semnificativ balanța comercială. Se așteaptă ca India, de exemplu, să depășească China ca cea mai mare piață de creștere a energiei în anii 2020. Factura sa de import de combustibili fosili (calculată ca proporție din veniturile totale din export) a crescut de la 35% în 2000-2001 la 60% în 2012-2013. Importurile de combustibili fosili au contribuit la un deficit comercial de 190 de miliarde de dolari SUA în aceeași perioadă. (66)

Din perspectiva consumatorilor, facturile mari de import de energie transferă cantități mari de bogăție în străinătate. (67) Importatorii de energie sunt vulnerabili la schimbările de preț, deseori ca urmare a unor evenimente geopolitice îndepărtate. Prețurile ridicate ale petrolului pot înăbuși, de asemenea, creșterea economică prin importul inflației, reducerea cheltuielilor de consum și creșterea costurilor de afaceri. Prețurile mai mici ale petrolului, dimpotrivă, pot contribui la stimularea economiei unui importator. (68)

Țările în curs de dezvoltare care nu dispun de rezerve interne de combustibil vor beneficia cel mai mult de pe urma exploatării resurselor lor de energie regenerabilă. Micile state insulare în curs de dezvoltare (SIDS), de exemplu, se bazează în mare măsură pe combustibilii importați pentru nevoile lor de energie electrică (69). Pentru a-și spori rezistența în fața evenimentelor meteorologice extreme, precum și pentru a le consolida securitatea energetică și pentru a reduce facturile prohibitive de import, 13 SIDS, inclusiv Capul Verde, Insulele Cook, Fiji, Saint Vincent și Grenadine, Samoa și Vanuatu, au anunțat că intenționează să crească contribuția energiei regenerabile la între 60% și 100% din energia pe care o consumă. (70)

Realizarea unei aprovizionări cu energie electrică 100% regenerabilă este fezabilă din punct de vedere tehnic în locurile în care sunt disponibile diverse surse de energie regenerabilă, iar variabilitatea generării de energie din surse regenerabile poate fi gestionată în rețea. Unele țări, cum ar fi Albania, Etiopia, Lesotho, Norvegia, Paraguay și Tadjikistan, obțin deja toată sau aproape toată energia electrică din hidroenergie, care este o tehnologie consacrată care asigură stabilitate în sistemul de transport. Alții au obținut rezultate similare folosind o combinație de surse regenerabile. Brazilia, Costa Rica, Noua Zeelandă și Kenya, de exemplu, generează mai mult de 80% din electricitate dintr-o combinație de energie hidro, geotermală, eoliană, biomasă și solară. (71)

Țări precum Chile, Iordania și Maroc își reduc, de asemenea, dependența de energia din străinătate, pentru a-și spori securitatea energetică și pentru a corecta dezechilibrele comerciale structurale pe care importurile de energie le exacerbează. Marocul importă în prezent peste 90% din energia pe care o consumă. (72) Cu toate acestea, intenționează să exploateze soarele constant și vânturile puternice pentru a reduce aceste importuri și, în cele din urmă, să devină un exportator net de energie electrică pe piețele europene și africane. Și-a stabilit un obiectiv de 52% din surse regenerabile în mixul său de energie electrică până în 2030.

Independența energetică nu implică autosuficiență completă sau autarhie. (73) Chiar dacă o țară este capabilă să genereze energie regenerabilă, nu va alege neapărat să facă acest lucru, deoarece se va concentra pe avantajele sale comparative. Chiar și atunci când nevoile de energie ale unei țări sunt asigurate în întregime din surse locale, aceasta va beneficia în continuare de lanțurile valorice internaționale și de comerțul cu tehnologii, bunuri și servicii.

Creșterea securității energetice prin implementarea energiei regenerabile poate schimba dinamica dintre exportatorii și importatorii de energie. De asemenea, va diminua rolul petrolului și gazelor în politica internațională. Asigurarea securității aprovizionării cu energie devine mai mult o chestiune de guvernanță internă, decât o prioritate internațională de securitate. Țările care obțin independența energetică vor fi, de asemenea, mai puțin vulnerabile sau mai puțin îndatorate față de furnizorii lor și, prin urmare, vor putea să-și urmărească obiectivele strategice și de politică externă în mod mai independent.

Referințe

• 61    Calculele autorilor pe baza datelor de la Banca Mondială.
• 62    Dovezile pentru aceasta includ Doctrina Eisenhower din 1957 și Doctrina Carter din 1980. În conformitate cu Doctrina Eisenhower din 1957, SUA au oferit ajutor economic și militar țărilor din Orientul Mijlociu dacă un alt stat le amenința cu o agresiune armată. Acest lucru a fost motivat parțial de influența crescândă a Uniunii Sovietice în regiune după criza de la Suez din 1956. Doctrina Carter din 1980 a fost un răspuns la invazia sovietică a Afganistanului. Acesta proclama: „O încercare a oricărei forțe externe de a câștiga controlul asupra regiunii Golfului Persic va fi considerată un atac asupra intereselor vitale ale Statelor Unite ale Americii și un astfel de atac va fi respins prin orice mijloace necesare, inclusiv prin forța militară. ”.
• 63    Iceland National Energy Authority.
• 64    Exporturile de energie electrică pot deveni o nouă sursă de venituri. O propunere de conectare a rețelei de energie electrică a Islandei la Scoția printr-un cablu submarin este unul dintre proiectele cheie de infrastructură energetică ale Uniunii Europene. Comisia Europeană, Proiecte de interes comun, aprilie 2018.
• 65    WTO, International Trade Statistics, World Trade Organization, at: data.wto.org.
• 66    Pachauri, R. K. et al. Building the Future we want, New Delhi: TERI, 2015.
• 67    IMF Research Department, The Impact of Higher Oil Prices on the Global Economy, International Monetary Fund, December 2000.
• 68    De exemplu, scăderea semnificativă a prețului petrolului din 2014 a generat un impuls unic pentru economia UE și o creștere estimată a PIB-ului de 0,8% în 2015 și 0,5% în 2016. Sursa: European Commission, Energy Prices and costs in Europe, Report from the European Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, COM(2016) 769 final, 30 November 2016.
• 69    UNCTAD, The Least Developed Countries Report: Transformational energy access, UN Conference on Trade and Development, 2017.
• 70    IRENA, Finding a way to transform energy on islands, 13 January 2017, la: www.irena.org/ newsroom/ articles/2017/Jan/Finding-a-Way-to-Transform-Energy-on-Islands.
• 71    IEA, Electricity Information: 2018 Edition, International Energy Agency, 2018.
• 72    World Bank, World Development Indicators. La: http://datatopics.worldbank.org/ world-development-indicators/.
• 73    Autarhia presupune o absență totală a comerțului exterior.

Sursa: IRENA, A New World – The Geopolitics of the Energy Transformation, 2019, ISBN 978-92-9260-097-6. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu. © 2022 Nicolae Sfetcu