Primele economii adevărate au apărut atunci când oamenii au început să cultive și să domesticească animale. Deși există încă un mare dezacord între arheologi cu privire la cronologia exactă, cercetările indică faptul că agricultura a început independent și în momente diferite în mai multe locuri din lume. Cea mai veche agricultură a fost în Semiluna Fertilă din Orientul Mijlociu, în urmă cu aproximativ 11.000-10.000 de ani. Urmează văile râurilor Indus, Yangtze și Galben din India și China, acum cca. 10.000 și 9.000 de ani. Oamenii care trăiau în zonele muntoase din Noua Guinee au dezvoltat agricultura între 9.000 și 6.000 de ani în urmă, în timp ce oamenii cultivau în Africa sub-sahariană între 5.000 și 4.000 de ani în urmă. Agricultura s-a dezvoltat mai târziu în emisfera vestică, apărând în ceea ce avea să devină estul Statelor Unite, centrul Mexicului și nordul Americii de Sud între 5.000 și 3.000 de ani în urmă (Diamond și Bellwood, 2003).
(Practicile agricole au apărut în diferite societăți în momente diferite.)
Agricultura a început cu cele mai simple tehnologii – de exemplu, un băț ascuțit pentru a afâna solul – dar a început cu adevărat când oamenii au înhămat animalele pentru a trage un instrument și mai eficient pentru aceeași sarcină: un plug. Cu această nouă tehnologie, o familie putea cultiva suficiente recolte nu numai pentru a se hrăni pe ea însăși, ci și pentru alții. Știind că va fi hrană abundentă în fiecare an, atâta timp cât culturile erau întreținute, i-a determinat pe oameni să abandoneze viața nomadă a vânătorilor-culegători și să se stabilească la ferme. Eficiența îmbunătățită în producția de alimente a însemnat că nu toată lumea a trebuit să muncească toată ziua pe câmp. Pe măsură ce agricultura s-a dezvoltat, au apărut noi locuri de muncă, împreună cu noi tehnologii. Recoltele în exces trebuiau depozitate, procesate, protejate și transportate. Echipamentele agricole și sistemele de irigare trebuiau construite și întreținute. Animalele sălbatice trebuiau domesticite și turmele păstorite. Economiile încep să se dezvolte pentru că oamenii aveau acum bunuri și servicii de comercializat. Pe măsură ce mai mulți oameni s-au specializat în locuri de muncă non-agricole, satele s-au transformat în orășele și apoi în orașe. Zonele urbane au creat nevoia de administratori și funcționari publici. Litigiile legate de proprietate, plăți, datorii, compensații pentru daune și altele asemenea au dus la necesitatea unor legi și instanțe – și judecătorii, grefierii, avocații și poliția care administrau și puneau în aplicare acele legi.
La început, majoritatea bunurilor și serviciilor au fost comercializate sub formă de cadouri sau prin troc între grupuri sociale mici (Mauss, 1922). Schimbarea unei forme de bunuri sau servicii cu alta era cunoscută sub numele de troc. Acest sistem funcționează numai atunci când o persoană are ceva de care cealaltă persoană are nevoie în același timp. Pentru a rezolva această problemă, oamenii au dezvoltat ideea unui mijloc de schimb care ar putea fi folosit în orice moment, adică banii. Banii se referă la un obiect căruia o societate este de acord să-i atribuie o valoare, astfel încât să poată fi schimbate pentru plată. În economiile timpurii, banii erau adesea obiecte precum coji de cauri, orez, orz sau chiar rom. Metalele prețioase au devenit rapid mijlocul de schimb preferat în multe culturi datorită durabilității și portabilității lor. Primele monede au fost bătute în Lidia, în ceea ce este acum Turcia, în jurul anilor 650–600 î.e.n. (Goldsborough, 2010). Codurile legale timpurii au stabilit valoarea banilor și ratele de schimb pentru diferite mărfuri. De asemenea, au stabilit regulile pentru moștenire, amenzile ca pedepse pentru infracțiuni și modul în care proprietatea urma să fie împărțită și impozitată (Horne, 1915). Un interacționist simbolic ar observa că trocul și banii sunt sisteme de schimb simbolic. Obiectele monetare au căpătat o semnificație simbolică, una care se reflectă în utilizarea noastră modernă a cecurilor și a cardurilor de debit.
Pe măsură ce orașele-stat au crescut în țări, și țările au devenit imperii, economiile lor au crescut și ele. Când marile imperii s-au destrămat, s-au destrămat și economiile lor. Guvernele națiunilor nou formate au căutat să-și protejeze și să-și sporească piețele. Ei au finanțat călătorii de descoperire pentru a găsi noi piețe și resurse în întreaga lume, ducând la o progresie rapidă a dezvoltării economice. Au fost înființate colonii pentru a asigura aceste piețe, iar războaiele au fost finanțate pentru a prelua teritoriul. Aceste întreprinderi au fost finanțate parțial prin strângerea de capital de la investitori care au fost rambursați din bunurile obținute. De asemenea, guvernele și cetățenii privați au înființat mari companii comerciale care și-au finanțat întreprinderile în întreaga lume prin vânzarea de acțiuni și obligațiuni. Guvernele au încercat să-și protejeze cota de piețe prin dezvoltarea unui sistem numit mercantilism. Mercantilismul este o politică economică bazată pe acumularea de argint și aur prin controlul piețelor coloniale și externe prin impozite și alte taxe. Practicile restrictive rezultate și cerințele exigente au inclus monopoluri, interdicții asupra anumitor bunuri, tarife ridicate și cerințe de exclusivitate. Guvernele mercantiliste au promovat și producția și, având capacitatea de a finanța îmbunătățiri tehnologice, au contribuit la crearea echipamentelor care au dus la revoluția industrială.
Referințe
- Diamond, J. and P. Bellwood. (2003, April 25). Farmers and their languages: The first expansions. Science, April 25: 597-603.
- Goldsborough, Reid. (2010). A case for the world’s oldest coin: Lydian Lion. World’s Oldest Coin – First Coins [Website]. Retrieved February 6, 2012, from http://rg.ancients.info/lion/article.html).
- Horne, Charles F. (1915). The code of Hammurabi : Introduction. Yale University. Retrieved July 11, 2016, from http://avalon.law.yale.edu/subject_menus/hammenu.asp.
- Mauss, Marcel. (1990). The gift: The form and reason for exchange in archaic societies, London: Routledge. (Original work published 1922)
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Lasă un răspuns