Marea unificare, sau teoria marii unificări, se referă la o teorie în fizică pentru unificarea interacțiunii puternice cu interacțiunea electroslabă. Au fost propuse mai multe astfel de teorii, dar niciuna nu este în prezent universal acceptată. Viitorea teorie care va include şi gravitaţia se numește teoria finală.
Teoria marii unificări prezice, de asemenea, existența unor defecte topologice, cum ar fi monopolurile, corzi cosmice, pereţi de domenii, și altele. Niciunul nu a fost observat, și absența lor este cunoscută ca problema monopolului în cosmologie.
Unele grupuri frecvente de terorii ale marii unificări sunt:
-
SU(5), modelul Georgi-Glashow
-
SO(10)
-
SU(5)XU(1), SU(5) în oglindă.
-
SU(4)XSU(2)XSU(2), modelul lui Pati-Salam
-
SU(3)XSU(3)XSU(3), Trinificatrea
-
E6
-
Modele Tehnicolor
De notat că se presupune că aceste grupuri sunt algebre Lie. Grupul Lie ar putea fi [SU(4) x SU(2) x SU(2)] /Z2, pentru a lua un exemplu aleator.
Din 2003, nu există încă nicio dovadă clară a teoriei marii unificări.
Gheorghe Adrian
Toate aceste teorii amintite nu au nicio sansa sa realizeze marea unificare. Unificarea electromagnetismului cu gravitatia rezulta imediat, daca se admite identitatea dimensionala masa-sarcina. Aceasta identitate duce la semnificatia fizica exacta a marimilor si constantelor fizice si evidentiaza universul fizic bidimensional. Identitatea dimensionala masa-sarcina permite modelarea structurilor dinamice ale particulelor elementare si modelarea mecanismului atractiei gravitationale dintre mase. Pe modelul nucleonilor, ca rotoare foarte multipolare se gaseste ca gravificul este derivat din campul electric al semiundelor din sistemul undelor stationare de mare amplitudine al nucleonilor. Si se gaseste ca factorul gravific G este un adimensional, dat de relatia Gn=8/(4.Pi.k)=8.epsilon0.