Vestigii antice: Biserica Ostrovul Mare

Ostrovul Mare e cam la trei km spre sud de gara Carneşti. Ajuns la ograda bisericii cu hramul „Pogorârea Spiritului Sfânt”, te cuprinde fiorul ca ajuns fără voie în muzeul strălucitei cetăţi, în care civilizaţia romană a schimbat bârlogul Dacilor.

Îngrădirea ogrăzii e ca un zid ciclopic din 138 de blocuri grămădite unul lângă şi peste altul, fără cimentare, toate monumente şi părţi de monumente romane în piatră şi marmură. Muzeu sub cerul Domnului, cine ne spune de pe ce vremuri rânduit. Grindină şi focuri (satul a ars de mai multe ori, în jurul lui 1900 chiar cu biserică cu tot) l-au lovit, dar nu l-au mistuit. Şi aici legenda spune că biserica este o zidire veche din timpul Romanilor (Vd. Diecesa Lugoşului, Dr. D. Radu, p. 522.): construcţie masivă, începând, spre apus, cu un turn pătrat din piatră şi cărămidă romane, amestecate cu piaträ de gârlă. Tot aşa pereţii laterali ai restului bisericii, părţi pe care focul nu le-a zdruncinat. Turnul se termină la van cu o piramidă cu baza un pătrat, şi din el se priveşte afară prin 5 ferestruici ogive gotice, ca şi uşa îngustă de intrare. Restul bisericii are ferestrui vechi dreptunghiulare şi ferestre mai mari recente. Tavanul e o boltitură uniformă de la apus la răsărit. Singura zugrăveală rămasă, în afară de icoanele vechi, este Fecioara cu Pruncul pe peretele răsăritean din interiorul turnului.

Din examinarea, pe cât e cu putinţă fără dislocare a blocurilor împrejmuirii, multe cu inscripţiuni care nu se mai cunosc:

A. Pietre funerare:

1. Bloc de 1,46m/0 85m ci suprafaţa superioară adânc scobită pentru jertfe. Faţa scrisă e rău mâncată, totuşi putându-se încă citi exact:

D(is) M(anibus). C(aius), Venetius Privatus, Aug(ur) Col(oniae) Sarmize(getusae) Metropolis. Vixit annis L. Ulpia Patricia Coniux.

Adică:

Zeilor Mani, Camas, Venetius Privatus, Augur al Coloniei Sarmizegetuza, capitală (a Daciei. A trăit ani 50. Ulpia Patricia soţia (a pus monumentul).

2). Piaträ funerară rău ştearsă şi acoperită de pământ. Pe partea superioară a feţei scrise un chip în basorelief, pare-se de copil, sub care se citeşte clar: D(is) M(anibus).

3). Basorelief funerar, 0,92m x 0,90m, reprezentând un bărbat cu toga dată pe spate peste umărul stâng, ţinând-o mănunchi în mâna dreaptă. În colţurile superioare câte un geniu.

4). Basorelief funerar reprezentând un călăreţ pe cal. Lipseşte capul călăreţului. Dimensiuni 0,43m x 0,50m.

5). Bloc funerar, 1,30m/0,83m, inscripţiunea ştearsă, pe faţa superioară scobitură adâncă, ca la Nr 1.

6). Alte 3 blocuri funerare 1,30m/0,80m, 1,48m/0,72m şi 1,76m/0,9m, toate cu inscripţiunea ştearsă.

7). Fragment de monument funerar, cu un chip reliefat în boltitură, dimensiuni 1m/0,50m.

8). Fragmentul superior al unei pietre funerare 1m/0,70m, răsturnată cu capul în jos, cu o parte intrată în pământ, înghesuită între alte pietre, din care pricină nu se poate citi. Se disting 5 rânduri scrise, iar deasupra lor D. M.

B) Fragmente de sarcofage.

C) Un bloc

îngropat, deasupra pământului având 0,86m/0,68m, cu semnul crucii (†) într’unul din colţuri.

D) Ornamente:

1) O prea frumoasă lespede de marmură 1,55m lungime 0,80m înălţime, acoperită pe toată faţa de un splendid crater în basorelief, cu 2 mănuşi în volute din care se desfăşoară de o parte şi de alta spre colţurile de jos ale lespezii, 2 ramuri cu frunze şi fructe. Craterul ocupă toată înălţimea lespezii.

2) O ramură frumoasă de viţă de vie, cu frunze şi struguri, în basorelief, întinzându-se din gâtul strâmt al unui vas cu 2 toarte pe toată înălţimea unei marmure de 1,45m/0,30m/0,29m.

E) Alte bucăţi de arhitectură

precum: o baza de columnă, o lespede cu un jgheab în toată lungimea de 0,90m, lărgindu-se şi adâncindu-se la mijloc în forma unui căuş. Între blocurile mai mari este unul de 2m/1m/0,30m.

(Din Al. Bărcăcilă, Însemnări din Ţara Haţegului – Antichităţi romane şi româneşti, Arhivele Olteniei, 1923)

Imagini