Abordarea sociologică a evoluției societăților

(Bărbații maasai vânează cu sulițe și bâte de cioban. Cum influențează tehnologia ocupațiile zilnice ale unei societăți?)

Haida, maasai, cetățenii moderni ai unei țări – fiecare este o societate. Dar ce înseamnă asta? Ce este exact o societate? În termeni sociologici, o societate se referă la un grup de oameni care interacționează pe un teritoriu definibil și împărtășesc aceeași cultură. În termeni practici, de zi cu zi, societățile constau în diferite tipuri de constrângeri instituționale și coordonare exercitate asupra alegerilor și acțiunilor noastre. Tipul de societate în care trăim determină natura acestor tipuri de constrângeri și coordonare. Natura instituțiilor noastre sociale, tipul de muncă pe care o facem, modul în care ne gândim despre noi înșine și structurile de putere și inegalitatea socială care ne ordonează șansele de viață sunt toate produse ale tipului de societate în care trăim și, prin urmare, variază la nivel global și istoric.

Fondatorul sociologiei, August Comte (1798–1857), a oferit prima teorie sociologică a evoluției societăților umane. Cea mai cunoscută teorie sociologică a sa a fost legea celor trei etape, care susținea că toate societățile umane și toate formele de cunoaștere umană evoluează prin trei etape distincte de la primitiv la avansat: teologic, metafizic și pozitiv. Variabila cheie în definirea acestor etape a fost modul în care un popor a conceptualizat cauzalitatea sau modul în care și-au înțeles locul în lume.

În stadiul teologic, oamenii explică toate cauzele în termeni de voință a zeilor antropocentrici (zeii fac ca lucrurile să se întâmple). În stadiul metafizic, oamenii le explică în termeni de idei abstracte, „speculative” precum natura, drepturile naturale, contractele sociale sau adevărurile „de la sine înțelese”. Aceasta a stat la baza criticii lui Comte la adresa filozofilor iluminismului ale căror idei despre drepturile și libertățile naturale au dus la Revoluția Franceză, dar și la haosul consecințelor acesteia. În opinia sa, cunoașterea „negativă” sau metafizică a filozofilor se baza pe idei dogmatice care nu puteau fi reconciliate atunci când erau în contradicție. Acest lucru a dus la un conflict inevitabil și la anarhie morală. În cele din urmă, în stadiul pozitiv, oamenii explică cauzele în termeni de observații și legi pozitiviste, științifice (adică cunoștințe „pozitive” bazate pe propoziții limitate la ceea ce poate fi observat empiric). Comte credea că aceasta ar fi etapa finală a evoluției sociale umane, deoarece știința pozitivistă ar putea determina empiric modul în care ar trebui organizată societatea. Știința ar putea concilia diviziunea dintre facțiunile politice ale ordinii și progresului prin eliminarea bazei anarhiei morale și intelectuale. Aplicarea filozofiei pozitive ar duce la unificarea societății și a științelor (Comte, 1830/1975).

Karl Marx a oferit un alt model de înțelegere a evoluției tipurilor de societate. Marx a susținut că evoluția societăților de la primitive la cele avansate nu a fost un produs al modului în care oamenii gândeau, așa cum a propus Comte, ci al luptelor de putere din fiecare epocă între diferitele clase sociale asupra controlului proprietății. Variabila cheie în analiza sa au fost diferitele moduri de producție sau „baze materiale” care au caracterizat diferite forme de societate: de la vânătoare și cules, la agricultură, la producția industrială. Această abordare materialistă istorică a înțelegerii societății explică atât schimbarea socială, cât și dezvoltarea ideilor umane în termeni de schimbări subiacente ale modului de producție. Cu alte cuvinte, tipul de societate și nivelul său de dezvoltare sunt determinate în principal de modul în care un popor produce bunurile materiale necesare pentru a-și satisface nevoile. Viziunea lor asupra lumii, inclusiv conceptele de cauzalitate descrise de Comte, a rezultat din modul de gândire implicat în modul de producție al societății.

Pe această bază, Marx a clasificat tipurile istorice de societate în comunism primitiv, societăți agrare/sclavagiste, feudalism și capitalism. Comuniștii primitivi, de exemplu, sunt vânători culegători precum Haida ale căror instituții sociale și viziune asupra lumii se dezvoltă în sincronizare cu relația lor de vânătoare și cules cu mediul și resursele acestuia. Ele sunt definite de modul lor de producție vânător-culegător.

Marx a continuat argumentând că transformările istorice de la un tip de societate la altul sunt generate de capacitatea societății de a genera excedente economice și de conflictele și tensiunile care se dezvoltă atunci când o clasă monopolizează puterea economică sau proprietatea: proprietarii de pământ asupra muncitorilor agricoli, proprietarii de sclavi peste sclavi, feudalii peste iobagi sau capitalistii peste muncitori. Aceste dinamici de clasă sunt în mod inerent instabile și conduc în cele din urmă la transformări revoluționare de la un mod de producție la altul.

Pentru a simplifica schemele lui Comte și Marx, am putea examina modul în care diferite tipuri de societate sunt structurate în jurul relației lor cu natura. Sociologul Gerhard Lenski (1924-2015) a definit societățile în funcție de sofisticarea lor tehnologică. Cu fiecare progres în tehnologie, relația dintre oameni și natură este modificată. Societățile cu tehnologie rudimentară sunt la cheremul fluctuațiilor mediului lor, în timp ce societățile cu tehnologie industrială au mai mult control asupra mediului lor și, astfel, dezvoltă diferite trăsături culturale și sociale. Pe de altă parte, societățile cu tehnologie rudimentară au un impact relativ mic asupra mediului lor, în timp ce societățile industriale îl transformă radical. Schimbările în relația dintre oameni și mediul lor depășesc de fapt tehnologia pentru a cuprinde toate aspectele vieții sociale, inclusiv viața mentală (Comte) și viața materială (Marx). Distincțiile bazate pe natura schimbătoare a acestei relații le permit sociologilor să descrie societățile de-a lungul unui spectru: de la societățile de hrană care au caracterizat primii 90.000 de ani de existență umană până la societățile antropocene, postnaturale contemporane, în care activitatea umană a avut un impact substanțial asupra ecosistemului global.

Referințe

• Comte, August. (1975). The nature and importance of the positive philosophy. In Gertrud Lenzer (Ed.), Auguste Comte and positivism: the essential writings. NY: Harper and Row. (original work published 1830)

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1