Schimbările climatice au cauze antropocentrice care au fost conduse de activități organizate social, care au rădăcini în practicile de producție și consum. Motorii săi direcți au fost, de asemenea, încorporați în condiții sociale mai largi, cum ar fi sistemele economice, tehnice, culturale și de guvernare, pe lângă valorile sociale, idealurile și interesele materiale, care variază în funcție de locațiile geografice [72]. Datorită naturii extinse a problemelor legate de schimbările climatice, care au pătruns într-o gamă largă de procese sociale, teoriile sociale au reușit să integreze mai multe tipuri de cunoștințe și anchete. Una dintre teoriile identificate de Catton și Dunlap [73,74] a cerut o nouă paradigmă ecologică. S-a dezvoltat ca o schimbare de la „paradigma exempționalistă umană” și de la noțiunea de imperativ de creștere neoliberală, ambele presupunând că societățile umane au capacitatea de a transcende limitele biofizice și au capacitatea de expansiune economică în continuă creștere. Asocierea dintre creșterea economică și dezvoltarea umană a fost nesustenabilă pe termen lung. Noua paradigmă ecologică a luat în considerare încorporarea societății în natură și a creat legături între discipline, permițând în același timp relațiile cultură-natură. Kais și Islam [72] au remarcat că rolul sociologiei de mediu este de a dirija atenția și de a sensibiliza factorii politici la impactul biofizic și limitele dezvoltării umane.
Există o necesitate a unei abordări interdisciplinare a schimbărilor climatice și a altor probleme relevante, ceea ce ne-a moderat eforturile de a face față acestor provocări stringente. Chen, Boulding și Schneider [75] au remarcat importanța îndepărtării de la întrebările „ce ar fi dacă” la problema „deci ce” și cum oamenii și instituțiile pot ajuta la atenuarea consecințelor schimbărilor climatice. Ei au întărit ideea că cercetarea științifică este un proces, iar acumularea de noi perspective este lentă, plină de incertitudine considerabilă cu privire la faptul dacă cercetarea vizată ar trebui să examineze întrebările care pot promova acțiuni rezonabile. Sociologia a implicat politici climatice la nivel teoretic, cu o scindare constructivism-realism care s-a învârtit în jurul studiilor climatice și a dezbătut în general procesele sociale care au modelat problemele științifice, metodologiile, aplicațiile și întrebările legate de autoritatea științei asupra publicului. Alte considerații teoretice au inclus intersecția teoriilor sociale moderne, cum ar fi globalizarea și criza ecologică. Deși este posibil ca aceste probleme să nu fie direct legate de schimbările climatice, ele s-au concentrat totuși pe fațete ale sistemelor politico-economice și ale instituțiilor sociale și au fost considerații vitale cu o influență pe termen lung asupra schimbărilor climatice și a durabilității mediului [72]. Sociologia ca disciplină a contribuit, prin urmare, la corpul literaturii, prezicând că implicarea realistă cu problemele ecologice necesită o recunoaștere a faptului că societățile umane sunt încorporate în biosfera noastră și sunt cu siguranță limitate de aceasta.
Valoarea sociologiei s-a învârtit în jurul sensibilității sale la schimbările climatice în cadrul contextelor sale și între populații. În ciuda înțelegerii comune între sociologi, au existat puncte de dispută în care criticile au arătat că abordările sociologice actuale sunt prea vagi cu privire la acțiuni precise sau prea preocupate de politica internațională a inegalității. Urry [76] a susținut că sociologia a acordat puțină atenție rolului dependenței de resurse. Societățile depind de resurse, dar au construit sisteme sociale care nu au reușit să-și reducă în mod eficient dependența actuală de emisiile mari de gaze cu efect de seră (GES). Acest lucru arată că dependența de resurse a fost inevitabil legată de structura și rețelele care ne-au inhibat abilitatea de a reduce impactul uman asupra schimbărilor climatice.
Este nevoie de acțiuni sincronizate care să poată face față acestor probleme structurale și legate de rețea. Având în vedere că sociologia poate să nu fi găsit o soluție concretă, se recunoaște că cercetarea este un proces de construire continuă a cunoștințelor. Sociologia poate juca un rol complementar prin extinderea și contribuția la cercetarea schimbărilor climatice. Dacă acest lucru se materializează, depinde de acordul general al cercetătorilor și factorilor de decizie politică și de acceptarea beneficiilor extraordinare și a inovațiilor pe care le pot aduce colaborările interdisciplinare. Dunlap și Brulle [5] au prezentat cu brio un caz excepțional pentru ce ar putea fi folosită o abordare interdisciplinară mai largă pentru a atenua și adapta în continuare politicile și practicile privind schimbările climatice. Ei au sugerat să ne aprofundăm înțelegerea aspectelor sociale sau umane la niveluri variate în diferite dimensiuni, cum ar fi dinamica instituțională sau culturală. Prin urmare, pe baza problemelor menționate mai sus, susținem că colaborările dintre științele sociale și ale naturii ne vor lărgi perspectiva prin adoptarea unei abordări cu mai multe fațete a schimbărilor climatice într-un mod echitabil și just.
Referințe
- 5. Dunlap, R.E.; Brulle, R.J. Climate Change and Society: Sociological Perspectives; Oxford University Press: New York, NY, USA, 2015.
- 72. Kais, S.M.; Islam, M.S. Impacts of and Resilience to Climate Change at the Bottom of the Shrimp Commodity Chain in Bangladesh: A Preliminary Investigation. Aquaculture 2018, 493, 406-415. [CrossRef]
- 73. Catton, W.R., Jr.; Dunlap, R.E. Environmental Sociology: A New Paradigm. Am. Sociol. 1978,13, 41-49.
- 74. Catton, W.R.; Dunlap, R.E. A New Ecological Paradigm for Post-Exuberant Sociology. Am. Behav. Sci. 1980, 24,15-47. [CrossRef]
- 75. Chen, R.S.; Boulding, E.; Schneider, S. Social Science Research and Climate Change: An Interdisciplinary Appraisal; D. Reidel Publishing Company: Boston, UK, 1983.
- 76. Urry, J. Climate Change and Society; Polity Press: Cambridge, UK, 2011.
Sursa: Islam, M.S.; Kieu, E. Sociological Perspectives on Climate Change and Society: A Review. Climate 2021, 9, 7. https://doi.org/10.3390/cli9010007. Licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
Căldura – Termodinamica fenomenologică
Despre căldură, temperatură, și modalități de măsurare, și aplicații practice în inginerie. Un punct de vedere contemporan privind energia, termodinamica și legile ei, cu detalierea celor mai importante principii care o guvernează. Un capitol special este dedicat schimbărilor climatice și … Citeşte mai mult
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1
Un compendiu care se dorește a fi exhaustiv pentru domeniul fizicii, cu accent pe explicarea fenomenelor și aplicațiilor practice. O carte pentru studiul personal, concisă și ușor de citit, care clarifică aceste teorii ale fizicii, cel mai important domeniu al … Citeşte mai mult
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2
Un compendiu care se dorește a fi exhaustiv pentru domeniul fizicii, cu accent pe explicarea fenomenelor și aplicațiilor practice. O carte pentru studiul personal, concisă și ușor de citit, care clarifică aceste teorii ale fizicii, cel mai important domeniu al … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns