Home » Articole » Articole » Societate » Sociologie » Cercetarea sociologică pe teren

Cercetarea sociologică pe teren

postat în: Sociologie 0

Punk(Cercetătorii sociologi călătoresc prin țări și culturi pentru a interacționa cu și a observa subiecții în mediul lor natural. (Credit: Pixabay))

Cercetarea sociologică are loc rareori în spații limitate, restrânse. Sociologii studiază rar subiectele în propriile birouri sau laboratoare. Mai degrabă, sociologii ies în lume. Ei întâlnesc subiecții acolo unde trăiesc, lucrează și se joacă. Cercetarea de teren se referă la culegerea de date primare dintr-un mediu natural fără a face un experiment de laborator sau un sondaj. Este o metodă de cercetare potrivită mai degrabă unei abordări interpretative decât abordărilor pozitiviste. Pentru a efectua cercetări de teren, sociologul trebuie să fie dispus să pășească în noi medii și să observe, să participe sau să experimenteze acele lumi. În munca de teren, sociologii, mai degrabă decât subiecții, sunt cei în afara elementului lor. Cercetătorul interacționează cu sau observă o persoană sau oameni, adunând date pe parcurs. Punctul cheie în cercetarea de teren este că are loc în mediul natural al subiectului, fie că este o cafenea sau un sat tribal, un adăpost pentru persoane fără adăpost sau o casă de îngrijire, un spital, un aeroport, un mall sau o stațiune pe plajă.

În timp ce cercetarea de teren începe adesea într-un anumit cadru, scopul studiului este de a observa comportamente specifice în acel cadru. Munca pe teren este optimă pentru a observa modul în care oamenii se comportă. Este mai puțin util, totuși, pentru a dezvolta explicații cauzale ale motivului pentru care se comportă astfel. Din dimensiunea redusă a grupurilor studiate în munca de teren, este dificil să se facă predicții sau generalizări la o populație mai mare. În mod similar, există dificultăți în obținerea unei distanțe obiective față de subiecții de cercetare. Este dificil de știut dacă un alt cercetător ar vedea aceleași lucruri sau ar înregistra aceleași date. Vom analiza trei tipuri de cercetare de teren: observația participantă, etnografia și studiul de caz.

Crearea de conexiuni: Sociologia în lumea reală

Când partajarea nu este o idee atât de bună?

Cocaină crack(Consumatorii de cocaină crack în centrul orașului Vancouver. (Credit: Wikimedia Commons))

Alegerea unei metodologii de cercetare depinde de o serie de factori, inclusiv scopul cercetării și publicul căreia îi este destinată cercetarea. Dacă luăm în considerare tipul de cercetare care ar putea intra în elaborarea unui document de politică guvernamentală privind eficacitatea locurilor de injectare sigure pentru reducerea riscurilor pentru sănătatea publică ale consumului de droguri intravenoase, ne-am aștepta ca administratorii publici să dorească dovezi „dure” (adică, cantitative), de înaltă fiabilitate, pentru a-i ajuta să ia o decizie politică. Cele mai fiabile date ar proveni dintr-un model de cercetare experimentală sau cvasi-experimentală în care un grup de control poate fi comparat cu un grup experimental folosind măsuri cantitative.

Această abordare a fost folosită de cercetătorii care studiază InSite în Vancouver (Marshall et al., 2011; Wood et al., 2006). InSite este un site supravegheat de injectare sigură, unde dependenții de heroină și alți consumatori de droguri intravenoase pot merge să își injecteze droguri într-un mediu sigur și curat. Sunt furnizate ace curate și profesioniștii din domeniul sănătății sunt la îndemână pentru a interveni în caz de supradozaj sau alte urgențe medicale. Este un program controversat atât pentru că consumul de heroină este împotriva legii (unitatea funcționează printr-o scutire ministerială federală), cât și pentru că consumatorii de heroină nu sunt obligați să renunțe la consum sau să caute terapie. Pentru a evalua eficacitatea programului, cercetătorii au comparat utilizarea riscantă a medicamentelor la populații înainte și după deschiderea unității și din punct de vedere geografic apropiat și îndepărtat de unitate. Rezultatele studiilor au arătat că InSite a redus atât decesele cauzate de supradozaj, cât și comportamentele riscante, cum ar fi folosirea în comun de ace, fără a crește nivelul criminalității asociate cu consumul și dependența de droguri.

Pe de altă parte, dacă întrebarea de cercetare este mai exploratorie (de exemplu, încercarea de a discerne motivele pentru care indivizii din subcultura fumatului de crack se angajează în activitatea riscantă de a împărți pipele), abordarea mai nuanțată a muncii de teren este mai adecvată. Cercetarea ar trebui să se concentreze pe contextul subcultural, ritualurile și semnificația schimbului de pipe și de ce aceste fenomene prevalează asupra preocupărilor de sănătate cunoscute. Studentul absolvent Andrew Ivsins de la Universitatea Victoria a studiat practica împărțirii pipelor între 13 consumatori obișnuiți de cocaină crack din Victoria, B.C. (Ivsins, 2010). A întâlnit fumători de crack în cadrul lor tipic din centrul orașului și a folosit o metodă de interviu nestructurată pentru a încerca să evidențieze normele informale care duc la împărțirea pipelor. Un factor pe care l-a descoperit a fost legătura care s-a format între prieteni sau parteneri intimi atunci când împart o pipă. El a descoperit, de asemenea, că a existat o etichetă subculturală elaborată de utilizare a pipelor care se învârte în jurul beneficiului de a lăsa fumătorii de rășină crack în urmă. Ambele motive au avut tendința de a depăși riscurile recunoscute pentru sănătate ale folosirii în comun a pipelor (cum ar fi hepatita) în luarea deciziilor utilizatorilor. Acest tip de cercetare a fost valoros în studiul normelor subculturale necunoscute de utilizare a crack-ului care ar putea încă intra în joc într-o strategie de reducere a riscurilor, cum ar fi distribuirea de truse de crack sigure către dependenți.

Referințe

  • Ivsins, A. K. (2010). “Got a pipe?” The social dimensions and functions of crack pipe sharing among crack users in Victoria, BC [PDF] (Master’s thesis, Department of Sociology, University of Victoria). Retrieved from http://dspace.library.uvic.ca:8080/bitstream/handle/1828/3044/Full%20thesis%20Ivsins_CPS.2010_FINAL.pdf?sequence=1.
  • Marshall, B. D. L., Milloy, M. J., Wood, E., Montaner, J. S. G., & Kerr, T. (2011). Reduction in overdose mortality after the opening of North America’s first medically supervised safer injecting facility: A retrospective population-based study. Lancet, 377(9775), 1429–1437.
  • Wood, E., Tyndall, M. W.,  Montaner, J. S., & Kerr, T. (2006). Summary of findings from the evaluation of a pilot medically supervised safer injecting facility. Canadian Medical Association Journal 175(11), 1399–1404.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu

© 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *