Macro, mezo și micro familia

Familia este un exemplu excelent de instituție care poate fi examinată la niveluri de analiză micro, mezo și macro. De exemplu, dezbaterea dintre sociologii funcționaliști și critici cu privire la ascensiunea formelor familiale non-nucleare este o dezbatere la nivel macro. Se concentrează asupra familiei în relația cu o societate în ansamblu. Începând cu anii 1950, abordarea funcționalistă a familiei a subliniat importanța familiei nucleare – un bărbat și o femeie care conviețuiesc, care mențin o relație sexuală aprobată social și au cel puțin un copil – ca unitate de bază a unei societăți ordonate și funcționale. Deși doar 39% dintre familii s-au conformat acestui model în 2006, în abordările funcționaliste, acesta funcționează adesea ca un model al familiei normale, cu implicația că formele familiale non-normale duc la o varietate de disfuncții la nivel de societate, cum ar fi criminalitatea, consumul de droguri, sărăcia și dependența de bunăstare.

Pe de altă parte, perspectivele critice subliniază inegalitățile și relațiile de putere din cadrul familiei și relația lor cu inegalitatea în societatea mai largă. Diversitatea contemporană a formelor de familie nu indică „declinul familiei” (adică al idealului familiei nucleare), ci răspunsurile diverse ale formei de familie la tensiunile inegalității de gen și schimbările istorice din economie și societate. Familia extinsă, de obicei mare, a economiei rurale bazate pe agricultură de acum 100 de ani,a fost foarte diferită de familia „nucleară” condusă de un singur susținător a economiei fordiste după cel de-al Doilea Război Mondial; este din nou diferită de familiile de astăzi care trebuie să răspundă condițiilor economice de angajare precare, modernitate fluidă și norme de egalitate de gen și sexuală. În perspectivă critică, familia nucleară ar trebui gândită mai puțin ca un model normativ despre cum ar trebui să fie familiile și mai mult ca un rezultat istoric care reflectă condițiile sociale și economice specifice celor două decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Acestea sunt analize care își propun să înțeleagă familia în contextul proceselor la nivel macro sau al societății în ansamblu.

La nivel mezo, sociologia selecției partenerului și a satisfacției conjugale dezvăluie diferitele moduri în care dinamica grupului, sau a familiei, acționează asupra dorinței, preferințelor și alegerilor actorilor individuali. La nivel mezo, sociologii sunt preocupați de interacțiunile din cadrul grupurilor în care mai multe roluri sociale interacționează simultan. Deoarece spontaneitatea iubirii romantice și noțiunile de „chimie” individuală au devenit atât de esențiale pentru conceptele noastre de selecție a partenerului în societățile occidentale, este interesant de observat influențele sociale și de grup care afectează ceea ce altfel pare o alegere pur individuală: evaluarea de „bunuri” definite social în potențiali parteneri, dinamica în grup/în afara grupului în preferințele de partener și variabile demografice care afectează disponibilitatea partenerilor dezirabili.

În mod similar, se poate vorbi despre ciclul de viață al căsătoriilor independent de indivizii specifici implicați. Această zonă de studiu este o altă analiză la nivel mezo. Nemulțumirea conjugală și divorțul atinge vârful în al 5-lea an de căsătorie și din nou între 15 și 20 de ani de căsătorie. Prezența sau absența copiilor în casă afectează, de asemenea, satisfacția conjugală – nepărinții și părinții ai căror copii au plecat de acasă au cel mai înalt nivel de satisfacție conjugală. Astfel, forma familială în sine pare să aibă calități sau dinamică încorporate, indiferent de personalitățile sau calitățile specifice ale membrilor familiei.

La micro-nivel de analiză, sociologii se concentrează pe dinamica dintre indivizi în cadrul familiilor. Un exemplu, de care probabil fiecare cuplu căsătorit este foarte conștient, este dinamica interactivă descrisă de teoria schimbului. Teoria schimbului propune că toate relațiile se bazează pe oferirea și returnarea „bunurilor” sau „serviciilor” valoroase. Indivizii caută să-și maximizeze recompensele în schimburile lor cu ceilalți. Cum cântăresc ei cine contribuie mai mult și cine contribuie mai puțin din resursele valoroase care susțin relația de căsătorie (cum ar fi banii, timpul, treburile, sprijinul emoțional, gesturile romantice, timpul de calitate etc.)? Ce se întâmplă cu dinamica familiei când un soț este debitor net și altul creditor net în relația de schimb? În Insuportabila lejeritate a ființei, romancierul ceh Milan Kundera descrie modul în care fiecare relație formează un contract implicit cu privire la aceste schimburi în primele 6 săptămâni. Este ca și cum a fost stabilit un șablon care va guverna natura conflictelor, tensiunilor și dezacordurilor dintre un cuplu căsătorit pe durata relației lor. Kundera scrie ficțiune, dar dinamica pe care o descrie exemplifică o analiză la nivel micro prin faptul că acest „contract” este o formă creată prin interacțiunea dintre indivizi specifici. Ulterior, acționează ca o structură

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1