Alegerea consumatorului

În microeconomie, teoria alegerii consumatorului se referă la preferințe (pentru consumul de bunuri și servicii) și cheltuieli de consum; în cele din urmă, această relație între preferințe și cheltuielile de consum este folosită pentru a raporta preferințele la curbele cererii de consum. Legătura dintre preferințele personale, cele de consum, şi curba cererii, este una dintre cele mai îndeaproape studiate relații în economie. Teoria alegerii consumatorului este un mod de a analiza modul în care consumatorii pot realiza un echilibru între preferințe și cheltuieli prin utilităţi de maximizare ca subiect al unor constrângeri bugetare ale consumatorului.

Preferințe sunt dorințele fiecărui individ pentru consumul de bunuri și servicii care se traduc în alegeri bazate pe venit sau avere pentru achiziții de bunuri și servicii care urmează să fie combinate cu timpul consumatorului pentru a defini activitățile de consum. Consumul este separat de producție, în mod logic, pentru că doi consumatori diferiţi sunt implicaţi. În primul caz este consumul este individual primar; în al doilea caz, un producător ar putea fabrica ceva ce nu ar consuma el însuşi. Prin urmare, diferite motivații și abilități sunt implicate. Modelele care compun teoria consumatorului sunt folosite pentru a reprezenta modele de cerere prospectiv observabile pentru un cumpărător individual pe ipoteza optimizării constrânse. Variabile proeminenți utilizate pentru a explica rata la care este achiziționat bunul (cerut) sunt prețul pe unitate al acelui bun, prețurile bunurilor aferente, precum și posibilităţile financiare ale consumatorului.

Teorema fundamentală a cererii arată că rata de consum scade când prețul bunului crește; aceasta se numește efectul de substituție. În mod evident, în cazul în care o persoană nu are destui bani să plătească prețul, atunci ea nu poate cumpăra nicio unitate din acel produs. Pe măsură ce preţurile cresc, consumatorii vor substitui bunurile și serviciile cu prețuri mai mari, alegând alternative mai puțin costisitoare. Subsecvent, cu creşterea posibilităţilor financiare ale individului cresc, cererea crește, mutând curba cererii mai sus pentru toate ratele de consum; aceasta se numește efectul venitului. Cu cât posibilităţile financiare cresc, consumatorii vor substitui bunurile și serviciile inferioare mai puțin costisitoare, alegând alternative la prețuri mai mari.

PDF: https://www.telework.ro/ro/e-books/teoria-consumatorului/