Argumente împotriva eugeniei

Eficacitate

Prima provocare majoră a eugeniei convenționale bazată pe moștenire genetică a fost făcută în 1915 de Thomas Hunt Morgan. El a demonstrat evenimentul de mutație genetică care a survenit în afara moștenirii, implicând descoperirea unei eclozări de muște (Drosophila melanogaster) cu ochi albi dintr-o familie cu ochi roșii. Morgan a susținut că acest lucru a demonstrat că schimbările genetice majore au avut loc în afara moștenirii și că conceptul de eugenie bazat pe moștenire genetică nu era complet corect științific. În plus, Morgan a criticat opinia că trăsăturile subiective, cum ar fi inteligența și criminalitatea, au fost cauzate de ereditate, deoarece credea că definițiile acestor trăsături au variat și că acuratețea în genetică ar putea fi obținută numai atunci când trăsăturile studiate au fost definite cu precizie. În ciuda respingerii publice a eugeniei de către Morgan, o mare parte din cercetarea sa genetică a fost absorbită de eugenie.

Testul heterozigot este utilizat pentru depistarea precoce a bolilor ereditare recesive, permițând cuplurilor să determine dacă sunt expuși riscului de a transmite defecte genetice unui copil viitor. Scopul testului este de a estima probabilitatea transmiterii bolii ereditare viitorilor descendenți.

Trăsăturile recesive pot fi reduse sever, dar nu au fost niciodată eliminate, cu excepția cazului în care a fost cunoscută completarea genetică completă a tuturor membrilor grupului, așa cum s-a menționat mai sus. Având în vedere că foarte puține trăsături nedorite, cum ar fi boala lui Huntington, sunt dominante, ar putea fi argumentat din anumite puncte de vedere că caracterul practic al „eliminării” trasaturilor este destul de scăzut.

Există exemple de acte eugenice care au reușit să reducă prevalența bolilor recesive, deși nu influențează prevalența purtătorilor heterozigot ale acestor boli. Prevalența ridicată a anumitor boli cu transmitere genetică la populația evreiască Ashkenazi (Tay-Sachs, fibroza chistică, boala Canavan și boala Gaucher) a fost scăzută în populațiile actuale prin aplicarea screeningului genetic.

Pleiotropia apare atunci când o genă influențează mai multe trăsături fenotipice aparent independente, un exemplu fiind fenilcetonuria, care este o boală umană care afectează mai multe sisteme, dar este cauzată de un defect genic. Andrzej Pękalski, de la Universitatea din Wrocław, susține că eugenismul poate duce la pierderea dăunătoare a diversității genetice dacă un program de eugenie selectează o genă pleiotropică care ar putea fi asociată cu o trăsătură pozitivă. Pekalski folosește exemplul unui program guvernamental eugenic coercitiv care interzice oamenilor cu miopie reproducerea, dar are și consecința neintenționată a selectării împotriva inteligenței înalte, de vreme ce cele două merg împreună.

Pierderea diversității genetice

Politicile eugenice ar putea, de asemenea, să ducă la pierderea diversității genetice, caz în care o „îmbunătățire” culturală a fondului genetic ar putea foarte probabil – așa cum se poate observa în numeroase cazuri în populațiile insulare izolate – să ducă la dispariție din cauza vulnerabilității sporite la boli, adaptarea la schimbările de mediu și alți factori cunoscuți și necunoscuți. Un plan de eugenism pe termen lung, pe întreg teritoriul speciilor, ar putea conduce la un scenariu similar cu acesta deoarece eliminarea caracteristicilor considerate nedorite ar reduce prin definiție diversitatea genetică.

Edward M. Miller susține că, în oricare generație, orice program realist ar trebui să facă doar modificări minore într-o fracțiune din fondul genetic, oferind mult timp pentru a inversa direcția în cazul apariției unor consecințe involuntare, reducând astfel probabilitatea eliminării genelor dorite. Miller susține, de asemenea, că orice reducere apreciabilă a diversității este, până acum, în viitor, astfel încât există puțină îngrijorare pentru moment.

Deși știința geneticii a furnizat din ce în ce mai multe mijloace prin care anumite caracteristici și condiții pot fi identificate și înțelese, având în vedere complexitatea geneticii, culturii și psihologiei umane, în acest moment nu există mijloace de comun acord de a determina care trăsături ar putea fi în cele din urmă dorite sau nedorite . Unele boli, cum ar fi anemia falciformă și fibroza chistică, conferă imunitate malariei și rezistență la holeră atunci când o singură copie a alelei recesive este cuprinsă în genotipul individului. Reducerea numărului de gene de anemie falciformă în Africa, unde malaria este o boală comună și mortală, ar putea avea într-adevăr consecințe negative extrem de grave.

Cu toate acestea, unele boli genetice determină oamenii să ia în considerare unele elemente de eugenie.

Etica

Consecințele sociale și politice ale eugeniei necesită un loc în discuția privind etica din spatele mișcării eugenice. Multe dintre preocupările etice legate de eugenie provin din trecutul său controversat, provocând o discuție cu privire la locul pe care ar trebui să îl aibă în viitor. Avansurile în știință au schimbat eugenia. În trecut, eugenia a avut mai mult de-a face cu legile de sterilizare și de reproducere forțată. Acum, în epoca unui genom progresiv mapat, embrionii pot fi testați pentru susceptibilitate la boli, gen și defecte genetice, iar metodele alternative de reproducere, cum ar fi fertilizarea in vitro, devin tot mai frecvente. Prin urmare, eugenia nu mai este reglementarea ex post facto a ființelor vii, ci acțiunea preventivă asupra celor nenăscuți.

Cu această schimbare, totuși, există preocupări etice care nu au o atenție adecvată și care trebuie abordate înainte ca politicile eugenice să poată fi implementate în mod corespunzător în viitor. Persoanele sterilizate, de exemplu, ar putea să se angajeze voluntar pentru procedură, deși sub stimulente sau constrângeri. Fătul nenăscut pe care se desfășoară aceste noi proceduri eugenice nu poate vorbi, deoarece fătului îi lipsește vocea de a-și da consimțământul sau de a-și exprima părerea. Filosofii nu sunt de acord cu privire la cadrul adecvat de raționament în legătură cu astfel de acțiuni, care schimbă însăși identitatea și existența viitoarelor persoane.

Opoziţia

 (În deceniile de după cel de-al doilea război mondial, termenul „eugenie” a luat o conotație negativă și a devenit din ce în ce mai nepopular în știința academică. Multe organizații și jurnale care își au originea în mișcarea eugenică au început să se distanțeze de filosofie, de ex. Eugenics Quarterly a devenit Social Biology în 1969.)

O critică comună a eugeniei este că „ea conduce inevitabil la măsuri care nu sunt etice”. Unii se tem de viitoarele „războaie eugenice” ca scenariu cel mai rău: revenirea discriminării genetice sponsorizate de stat și a încălcărilor drepturilor omului, cum ar fi sterilizarea obligatorie a persoanelor cu defecte genetice, uciderea instituționalizată și, în mod special, segregarea și genocidul raselor percepute ca fiind inferioare. Profesorul de drept în domeniul sănătății, George Annas, și profesorul de drept tehnologic, Lori Andrews, sunt susținători proeminenți ai poziției conform căreia utilizarea acestor tehnologii ar putea conduce la un astfel de război.

În cartea sa din 2003,Enough: Staying Human in an Engineered Age, eticul de mediu Bill McKibben a susținut în profunzime tehnologia germinală și alte strategii avansate de biotehnologie pentru îmbunătățirea umană. El scrie că ar fi greșit din punct de vedere moral ca oamenii să manipuleze aspectele fundamentale ale lor înșiși (sau copiilor lor) în încercarea de a depăși limitările umane universale, cum ar fi vulnerabilitatea la îmbătrânire, durata maximă de viață și constrângerile biologice asupra abilităților fizice și cognitive. Încercările de a se „îmbunătăți” ei înșiși prin astfel de manipulări ar elimina limitările care oferă un context necesar pentru experiența unei alegeri omenești semnificative. El susține că viețile omenești nu vor mai părea semnificative într-o lume în care astfel de limitări ar putea fi depășite cu ajutorul tehnologiei. Chiar și scopul utilizării tehnologiei germinative în scopuri terapeutice ar trebui abandonat, deoarece ar produce inevitabil tentații de a manipula lucruri precum capacitățile cognitive. El susține că este posibil ca societățile să beneficieze de renunțarea la anumite tehnologii, folosind ca exemple Ming China, Tokugawa Japonia și contemporanul Amish.

Suport

Unii, de exemplu Nathaniel C. Comfort de la Universitatea Johns Hopkins, susțin că schimbarea de la luarea deciziei de reproducere genetică condusă de stat la alegerea individuală a moderat cele mai grave abuzuri ale eugeniei prin transferarea deciziei de la stat la pacient și familia lor. Confort sugerează că „impulsul eugenic ne conduce la eliminarea bolilor, pentru a trăi mai mult și mai sănătos, cu o mai mare inteligență și o mai bună adaptare la condițiile societății, iar beneficiile pentru sănătate, emoția intelectuală și profiturile biopreparatelor genetice sunt prea bune pentru noi pentru a face altfel.” Alții, cum ar fi bioeticianul Stephen Wilkinson de la Universitatea Keele și cercetătorul Eve Garrard de la Universitatea din Manchester, susțin că unele aspecte ale geneticii moderne pot fi clasificate drept eugenie, dar că această clasificare nu face în mod inerent genetica modernă imorală. Într-o publicație co-scrisă de Universitatea Keele, ei au afirmat că „[e]ugenicii nu par a fi întotdeauna imorali și astfel faptul că diagnosticul preimplantator și alte forme de reproducere selectivă ar putea fi, uneori, din punct de vedere tehnic eugenice, nu este suficient pentru a arăta că greșesc.”

În cartea lor publicată în 2000, De la șansă la alegere: genetică și justiție, bioeticienii Allen Buchanan, Dan Brock, Norman Daniels și Daniel Wikler au susținut că societățile liberale au obligația de a încuraja o adoptare cât mai largă a tehnologiilor de îmbunătățire eugenică deoarece astfel de politici nu încalcă drepturile reproductive ale indivizilor sau nu exercită presiuni necorespunzătoare asupra părinților potențiali de a utiliza aceste tehnologii) pentru a maximiza sănătatea publică și pentru a minimiza inegalitățile care pot rezulta atât din dotările genetice naturale, cât și din accesul inegal la îmbunătățirile genetice.

Poziția inițială, o situație ipotetică dezvoltată de filosoful american John Rawls, a fost folosită ca argument pentru eugenia negativă.