Albert Einstein și matematicianul Hermann Minkowski au demonstrat că spațiul și timpul sunt un continuu unificat. Dar nu au răspuns nici ei la întrebarea ”Ce este spațiul?”. Dacă extragi toată materia din Univers, mai există spațiu?
În prezent există două modalități diferite de a vedea spațiul, relaționism și absolutism, ambele popularizate încă din secolul 17 de filosoful Caroline de Ansbach. Pe continent domina raționalismul, spre deosebire de filozofii britanici care au dezvoltat empirismul bazat pe observații.
Caroline a provocat o dezbetere între aceste filosofii, concret între filosoful german Gottfried Leibniz, raționalist, și filozoful englez Samuel Clarke, un prieten apropiat al lui Newton. Discuțiile lor a fost publicată în 1717 ca o colecție de lucrări.
Relaționistul Leibniz a susținut că spațiul este relațiile spațiale dintre lucruri (poziționări). Asta înseamnă că spațiul nu ar exista independent de lucruri, deci dacă nu există lucuri nu pot exista relații spațiale, iar spațiul nu poate exista fără univers.
Clarke, absolutist, a argumentat că spațiul este un fel de substanță care este peste tot, un container gigantic care conține toate lucrurile din univers. El a argumentat că spațiul este divin, este prezența lui Dumnezeu. Într-un fel, spațiul este Dumnezeu. Deci, dacă universul ar dispare, spațiul ar rămâne.
Newton a argumentat că spațiul este mai mult decât relațiile dintre obiectele materiale, este o entitate absolută, că totul se mișcă în raport cu el. Că există și mișcare relativă în raport cu alte obiecte, și mișcare absolută în raport cu spațiul.
Immanuel Kant credea că spațiul este doar un concept pe care oamenii îl folosesc pentru a înțelege lumea, mai degrabă decât o entitate reală.
Dacă are dreptate Clarke și spațiul este Dumnezeu, înseamnă că ne mișcăm mereu prin Dumnezeu? Întrucât o balenă ocupă mai mult spațiu decât un om sfânt, estemai sfântă?
Bertrand Russell, în secolul 20, a argumentat că nu ar trebui să conteze doar mărimea. „Sir Isaac Newton a fost mult mai mic decât un hipopotam, dar noi nu îl prețuim mai puțin decât acea fiară”, a liniștit el pe unii filosofi.
Unii filosofi contemporani, precum Tim Maudlin și Graham Nerlich, neagă concepția lui Clarke (mai puțin părțile religioase), considerând spațiutimp ca un container mare în care ne mișcăm.
Alți filosofi, precum Kenneth Manders și Julian Barbour, cred că fizica acceptă ambele opinii, dar există motive pentru a crede în teoria lui Leibniz.
Oricum, dezbaterea continuă: Ce ste spațiul?
Sursa: Phys.Org
Lasă un răspuns