Despre Avicenna, în pandemie

Pe măsură ce COVID-19 a adus știința și filozofia mai aproape, am văzut o reînviere a interesului pentru polimatul persan Avicenna. Avicenna, sau Ibn Sina (980-1037), a fost un om de știință musulman din Iran care a avut o influență profundă și de durată în domeniul medicinei.

Personalul medical și oamenii de știință au apărut ca eroii reticenți ai acestei pandemii. Dar știința se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari. În mijlocul pandemiei, comunitățile științifice se străduiesc să distingă între științele bune și cele rele. „Știința are o latură urâtă și complicată, întunecată”, a scris Jackie Flynn Mogensen într-un articol recent pentru Mother Jones, „iar coronavirusul o scoate la iveală”. Argumentul ei aici este: „Ceea ce a fost odată un maraton a fost comprimat la o alergare de 400 de metri: cursa cercetătorilor pentru a oferi rezultate, cursa revistelor academice pentru a publica, și cursele media pentru a aduce noi informații unui public speriat și dornic de cunoaștere”.

Apar întrebări pe care profesia și știința medicală nu este pregătită sau echipată pentru a le imagina și aborda.

„Pandemia coronavirusului”, a observat recent Joe Humphreys în Irish Times, „a fost un șoc nu doar pentru sistemul de sănătate. A dat startul asupra conștiințelor morale. Lucruri pe care le-am tolerat ca societate – cum ar fi salariile mici pentru lucrătorii esențiali și barierele de venituri ale sistemului spitalicesc – par brusc abominabile”.

Astfel de probleme au făcut obiectul studiului a generații de savanți în domeniul sociologiei științei. Elementul central al acestei discipline este ideea că nicio anchetă științifică sau metodologie științifică nu este în totalitate independentă de factorii sociali și politici sau chiar de predilecțiile religioase, încadrând natura întrebărilor ridicate și răspunsurile speculate.

De la izbucnirea COVID-19, am apărut o reînviere a interesului pentru Ibn Sina (980-1037), cunoscut în Occident sub numele de Avicenna, un om de știință musulman din Iran care a avut o influență profundă și de durată asupra domeniul medicinii.

Opera sa seminală, Canonul de Medicină (Al-Qanun fi’t-Tibb), a fost cheia în dezvoltarea literaturii medicale și a programelor educaționale și o piatră de temelie în istoria medicinei. Potrivit istoricului Jamal Moosavi, lucrările lui Avicenna au continuat să joace un rol esențial în dezvoltarea medicinei în lumea musulmană și în Europa timp de 600 de ani după moartea sa. Însuși ideea de carantină își are rădăcina în lucrarea științifică a lui Avicenna, care a argumentat necesitatea ei pentru a controla răspândirea bolilor.

Dar Avicenna nu a fost doar un om de știință medicală – a fost, de asemenea, un foarte mare filozof. Imaginați-vă pe dr. Fauci, și apoi pe filosoful german Martin Heidegger. Și acum încercați să reuniți cele două imagini – obținem astfel o imagine, destul de slabă, a ceea ce a fost Avicenna, afirmă Hamid Dabashi în What can Avicenna teach us in time of Coronavirus?.

În actuala criză de pandemie, combinată cu o evoluție accelerată a încălzirii globale, am avea nevoie de un nou Avicenna. Va apare, oare?