Creditele ipotecare şi criza financiară în SUA

Achiziţionarea unei case şi creditul ipotecar sunt bunuri complementare. Conform teoriei economice, în momentul în care preţul pentru unul din cele doua bunuri scade, cererea pentru celălalt bun creşte. Aşa s-a întâmplat şi în cazul crizei din SUA.  Scăderea ratelor pentru creditele ipotecare a condus la creşterea preţurilor caselor.

Aşa cum se poate observa şi în Graficul I.1. din Anexa I, nivelul ratelor ipotecare a început să scadă începând cu iunie 2000, înregistrând o diminuare semnificativă până în iunie 2003, ulterior rata a început să aibă un trend ascendent, însă nu a fost depăşit nivelul maxim atins în 2000. Aplicaţiile pentru dosarele de credit au crescut, datorită şi reducerii reglementărilor în domeniul bancar, şi de asemenea au început să crească numărul dosarelor acceptate, aşa cum rezulta şi din Graficul I.2, Anexa I. Prin urmare, consecinţa directă a acestor factori a fost creşterea preţurilor pe piaţa imobiliară începând cu anul 2000 (Graficul I.3, Anexa I)

Aceasta scădere a ratelor ipotecare permitea debitorilor ce nu mai puteau achita creditele să facă o restructurare a acestora cu dobânzi mai mici, şi astfel se prelungea perioada dinaintea crizei.