Home » Articole » RO » Afaceri » Finante » Bănci » Criza bancară » Începuturile crizei financiare în România

Începuturile crizei financiare în România

postat în: Criza bancară 0

gold-163519

În 2005 si 2006 contextul intern şi internaţional era unul favorabil României. În 2005 agenţiile de rating au acordat ţării noastre pentru prima oară un calificativ de risc scăzut (de tip investment grade). Anul 2006 a reprezentat al şaptelea an consecutiv de creştere economică pentru România, pe un fond descendent al inflaţiei. Dinamica principalilor indicatori economici şi financiari ai României – în general pozitivă – arăta un proces de recuperare a decalajelor faţă de economiile emergente membre UE.

În 2007 condiţiile nefavorabile la nivel mondial au determinat ca riscurile să se majoreze. Totodată, a apărut şi o provocare relativ nouă la adresa stabilităţii macroeconomice şi a celei financiare, pe piaţa muncii: aceasta a suferit o îngustare continuă, rod al exodului unei importante părţi a forţei de muncă şi al creşterii economice ridicate din ultimii şase ani, ce a creat presiuni salariale mari, care au deteriorat profitabilitatea multor companii şi, ca urmare, au slăbit capacitatea de asigurare a serviciului datoriei bancare interne şi de a rezista unor şocuri. Odată cu dezvoltarea crizei financiare, piaţa muncii a continuat să fie o provocare deoarece şomajul a înregistrat valori tot mai mari şi a fost afectată capacitatea de rambursare a populaţiei.

Cursul de schimb a avut implicaţii serioase asupra stabilităţii financiare (cât şi asupra stabilităţii macroeconomice): finanţarea externă a sectorului bancar era ridicată iar populaţia şi companiile se împrumutau practic în măsură egală în moneda naţională şi în valută (în plus companiile se împrumutau pe scară largă din exterior). Volatilitatea monedei naţionale era si este în continuare ridicată (în comparaţie cu volatilitatea monedelor din regiune), fiind explicată şi prin caracteristicile structurale ale pieţei valutare, care o disting de alte pieţe regionale: volum relativ mic; scadenţa operaţiunilor este în cea mai mare parte pe termen scurt; ponderea mică a instrumentelor derivate (deţinute aproape în totalitate de nerezidenţi).

În anii următori deteriorarea mediului economic şi financiar internaţional nu a încetat să se manifeste, iar evoluţiile viitoare au fost marcate de mari incertitudini.

Pentru România, climatul extern actual şi-a pus amprenta prin:

  • înrăutăţirea percepţiei la risc, inclusiv prin asocierea cu evoluţiile regionale;
  • contracţia pieţelor de desfacere externe;
  • dificultăţi în finanţarea externă;
  • la nivel microeconomic, dublarea riscului de lichiditate cu cel de solvabilitate.

Transmiterea în economie a condiţiilor externe afectează tot mai pregnant sistemul financiar din România, în care rolul dominant îl deţin băncile.

România a cunoscut în 2005 cea mai mare valoare a deficitului de cont curent după 1989, iar previziunile pentru 2006 indicau persistenţa acestuia la acelaşi nivel. În 2007 s-a observat o reducere a deficitului de cont curent. Dacă în anii anteriori constituia o provocare serioasă pentru sectorul bancar, deficitul de cont curent, pe perioada crizei s-a diminuat relativ rapid şi astfel a afectat mai puţin stabilitatea financiară, trend ce se va menţine atât timp cât nu se vor reduce investiţiile şi pe această cale exporturile. S-a observat astfel o corecţie lină a deficitului contului curent ce realizează un compromis mai bun între posibilităţile curente de finanţare a acestuia şi riscurile asociate. O corecţie abruptă, deşi dezirabilă din perspectiva finanţării, ar fi atras după sine deteriorarea severă a situaţiei financiare a exportatorilor şi importatorilor şi riscul de diminuare a investiţiilor. Îndeosebi exportatorii deţin importante credite (interne şi externe) care, în ultimele luni, generează o rată a restanţelor ridicată.

În ceea ce priveşte sectorul companiilor acestea a avut o evoluţie moderată mai ales datorită capacităţii acestora de a absorbi şocurile moderate. În ceea ce priveşte riscul de dobândă, companiile sunt mai puţin expuse la acest risc deoarece gradul de îndatorare a acestora este mai scăzut, însă riscul cursului de schimb si de lichiditate reprezintă o problemă. În prezent IMM-urile sunt considerate a prezenta riscul de credit cel mai mare.

Riscurile asupra stabilităţii financiare generate de sectorul populaţiei au crescut în ultimii ani. Încă dinaintea crizei s-a pus problema riscului ce provine din creşterea gradului de îndatorare, astfel încât eventuale şocuri negative asupra ratei dobânzii, veniturilor, cursului de schimb sau asupra preţurilor activelor pot afecta capacitatea populaţiei de a-şi onora serviciul datoriei. În 2005, 2006 pe fondul aderării României la U.E. se previziona o creştere a salariilor, pe termen mediu şi lung anticipaţiile erau în direcţia creşterii venitului permanent şi aceste anticipaţii au impulsionat cererea pentru credite de consum.

În raportul asupra stabilităţii financiare din 2009, era evidenţiat faptul că riscurile pentru stabilitatea financiară asociate cu sectorul populaţiei au crescut mai mult decât s-a anticipat în Raportul anterior: îndatorarea populaţiei a fost în creştere, îndeosebi în valută, pe termen lung şi pentru bunuri de consum (tendinţă reprimată puternic spre finele anului 2008 şi în continuare), rata restanţelor s-a majorat (practic s-a dublat în ultimele 12 luni), iar averea netă s-a deteriorat. Averea netă a sectorului populaţiei, contrar tendinţei din anii anteriori, s-a micşorat în 2008, îndeosebi pe seama declinului valorii activelor din portofoliul populaţiei. Poziţia populaţiei faţă de sectorul bancar s-a înrăutăţit (poziţia valutară şi cea de debitor net). Deteriorarea condiţiilor de finanţare externă a băncilor a condus, în ultimele luni, la reconsiderarea de către bănci a strategiilor de gestiune a activelor şi pasivelor, cu orientarea spre atragerea de economii de la populaţie.

Piaţa de capital din România a înregistrat o evoluţie similară altor burse din regiune, mai ales în perioada maximelor turbulenţe de pe pieţele financiare externe, respectiv o tendinţă descendentă, dublată de o volatilitate mult sporită. Capitalizarea bursieră s-a diminuat, de asemenea, puternic, în timp ce lichiditatea bursieră a rămas relativ constantă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *