Înainte de apariţia crizei contextul economic şi financiar internaţional era unul favorabil României. Creşterea economică mondială se menţinuse la niveluri ridicate (peste media ultimilor 20 de ani) şi inflaţia înregistra un nivel din ce în ce mai scăzut. Înainte de izbucnirea crizei principalele ameninţări la nivel mondial erau:
- accentuarea dezechilibrelor externe (creşterea deficitului de cont curent al SUA şi mărirea expunerilor faţă de acestea a ţărilor din Asia)
- stimularea creşterii economice şi reducerea ratei şomajului în zona euro
- ieşirea din procesul deflaţionist şi încurajarea consumului în Japonia
- creşterea preţului hidrocarburilor
La nivelul U.E. se înregistra o creştere economică, începând cu 2004, de peste 2 la sută, iar principalii parteneri economici ai României înregistrau evoluţii încurajatoare. În 2005 în Raportul de stabilitate financiară era specificat că Franţa şi Italia sunt aşteptate a avea creşteri economice de 1,9 la sută şi respectiv 1,3 la sută, Germania la fel va înregistra creşteri economice, iar Olanda şi Austria, principalele surse ale investiţiilor străine direct din România aveau la rândul lor perspective favorabile de creştere economică bazate în special pe exporturi.
În 2006, la fel, se semnala un cadru macroeconomic internaţional favorabil. Creşterea economică mondială era estimată la 5,4 la sută, iar proiecţiile pentru viitor arătau o uşoară temperare a ritmului. Din nou pentru Franţa şi Olanda se aştepta o păstrare e evoluţiilor pozitive, însa pentru Germania şi Austria ritmul de creştere încetinea.
Ratele de dobândă din U.E. începeau să crească, iar finanţarea în valută devenea din ce in ce mai scumpă pentru debitorii din România, mai ales că ponderea creditelor acestora în monedă străină era in 2006 ridicată (64 la sută în decembrie 2006).
În 2007 erau semnalate primele semne ale crizei. Creşterea economică în unele ţări partenere a încetinit şi au fost corectate preţurile activelor datorită ajustării percepţiei privind riscurile.
Din a doua parte a anului 2007 caracteristicile pieţelor financiare s-au schimbat semnificativ;
- percepţia investitorilor privind riscurile s-a înrăutăţit
- excesul de lichiditate a dispărut.
Aceste schimbări au avut originea în problemele apărute pe pieţele ipotecare cu risc ridicat din SUA şi s-au extins în întreaga lume.
- Stabilitatea financiară a României era afectată indirect, băncile româneşti neavând plasamente în instrumente financiare cu risc ridicat. Pe canal indirect apăreau următoarele probleme:
- Creşterea economică şi activitatea de comerţ exterior ale României puteau fi afectate
- Finanţarea deficitului balanţei comerciale putea fi mai dificilă dacă lichiditatea pe plan extern se menţine restrictivă
- Condiţiile de finanţare pentru companii şi populaţie se puteau înrăutăţi.
- Încrederea operatorilor din economie se putea deteriora
- Aversiunea la risc faţă de România putea creşte
Majorarea preţului petrolului, mărfurilor alimentare şi materiilor prime a continuat şi în 2008 având implicaţii directe asupra stabilităţii financiare şi implicit asupra sistemului bancar:
- costurile de finanţare ale debitorilor (atât în monedă naţională cât şi valută) urma să crească în condiţiile în care nu se aştepta o relaxare a politicilor monetare
- populaţia trebuia să aloce o parte tot mai mare din venit pentru cheltuieli cu alimente, şi astfel plata obligaţiilor către bănci (în special în cazul celor cu venituri mai mici şi cu o pondere mare a serviciului datoriei în venitul disponibil) devenea imposibilă în unele cazuri
- profitul companiilor din sectoarele unde preţul internaţional al materiilor prime creştea mai repede decât preţul produselor finite se reducea
În raportul de stabilitate financiară din 2009, turbulenţele evaluate în raportul anterior erau tratate ca şi criză economică şi riscurile prognozate în anul anterior se materializau.
La început, criza a afectat în special ţările dezvoltate. Aversiunea la risc din aceste ţări s-a translatat însă rapid către zonele emergente. Europa Centrală şi de Est (ECE) nu a fost ocolită. Activitatea economică în principalele ţări partenere ale României (Germania, Italia şi Franţa) era estimată să se contracte cu valori printre cele mai importante din spaţiul euro.
Aşa cum fusese prognozat şi în raportul din 2008, accesul la finanţare a devenit mai dificil şi mai scump deoarece:
- creditorii internaţionali erau reticenţi în a furniza noi lichidităţi.
- la nivel mondial s-a declanşat o competiţie pentru resurse între guverne şi sectorul privat
- unele agenţii de rating au înrăutăţit percepţia la risc pentru România (sub pragul de investment grade)
Modificările de rating în ECE (agenţiile de rating S&P , Fitch , Moddy’s):
Băncile centrale din ţările de provenienţă a capitalului bancar românesc au injectat sume importante în sistemele lor financiare în scopul reluării creditării şi a funcţionalităţii pieţei monetare. Astfel, scăderea economică din ţările de provenienţă a capitalului bancar românesc va majora dificultăţile debitorilor din aceste ţări în a-şi onora serviciul datoriei şi astfel solvabilitatea băncilor-mamă va fi afectată, problemele astfel create adăugându-se celor de lichiditate. În consecinţă, având în vedere că băncile-mamă vor trebui recapitalizate, se vor diminua resursele pe care acestea le-ar putea direcţiona către filialele din străinătate, în cazul de faţă către filialele din România. Daca aceste bănci îşi respectă angajamentele de a-şi menţine expunerea faţă de România riscul prezentat s-ar putea reduce.
Furnizarea de lichidităţi de către autorităţile din ţările de origine şi efectele asupra finanţării în ţara gazdă (România), septembrie 2008 – martie 2009, milioane EUR:
Totodată, un alt risc asupra sistemului bancar provine din partea companiilor şi populaţiei care nu îşi vor mai putea achita serviciul datoriei publice.
Acţionarii nerezidenţi ai companiilor din România vor putea întâmpina dificultăţi în a-şi menţine la acelaşi nivel investiţiile transfrontaliere. În acest caz activitatea companiile va putea fi afectată, iar acestea deţin o pondere relativ importantă în totalul creditului bancar intern (peste 40 la sută în martie 2009).
Lasă un răspuns