Critici privind drepturile animalelor

(Un bonobo, o maimuță mare. )

R. G. Frey

1. G. Frey, profesor de filozofie la Bowling Green State University, este un utilitarist de preferință, așa cum este și Singer, dar ajunge la o concluzie foarte diferită, argumentând în „Interese și drepturi” (1980) că animalele nu au interese se care utilitaristul să țină seama. Frey susține că interesele depind de dorință și că nicio dorință nu poate exista fără o credință corespunzătoare. Animalele nu au credințe, pentru că o stare de credință necesită capacitatea de a deține o credință de ordinul doi – o credință despre credință – care el susține că necesită limbaj: „Dacă cineva ar spune, de ex. „Pisica crede că ușa este încuiată,„ atunci acea persoană susține, așa cum o văd eu, că pisica folosește propoziția declarativă „Ușa este încuiată” ca fiind adevărată, și nu pot vedea niciun motiv pentru a credita pisica sau orice altă creatură care nu are limbaj, inclusiv copiii mici, ca folosind propoziții declarative”.

Carl Cohen

Carl Cohen, profesor de filozofie la Universitatea din Michigan, susține că titularii de drepturi trebuie să poată face distincția între propriile interese și ceea ce este corect. „Titularii de drepturi trebuie să aibă capacitatea de a înțelege regulile datoriei ca reglementând pe toți, inclusiv pe ei înșiși. În aplicarea acestor reguli, [ei] … trebuie să recunoască posibile conflicte între ceea ce este în propriul lor interes și ceea ce este just. Numai în comunitatea de ființe capabile să autoregusteze judecățile morale poate fi invocat corect conceptul de drept”. Cohen respinge argumentul lui Singer potrivit căruia un om cu creierul afectat nu poate face judecăți morale, judecățile morale nu pot fi utilizate ca o caracteristică distinctivă pentru a determina cui i se acordă drepturi. Cohen scrie că testul pentru judecata morală „nu este un test care trebuie administrat la om pe rând”, ci ar trebui aplicat capacității membrilor speciei în general.

Richard Posner

Judecătorul Richard Posner de la Curtea de Apel a Statelor Unite pentru al șaptelea circuit a dezbătut problema drepturilor animalelor în 2001 cu Peter Singer. Posner consideră că intuiția sa morală îi spune „că ființele umane se preferă pe ele însele. Dacă un câine amenință un prunc uman, chiar dacă este nevoie de mai multă durere a câinelui pentru a-l opri, decât i-ar fi provocat câinele copilului, atunci noi favorizează copilul. Ar fi monstruos să-l cruțăm pe câine.”

Singer contestă acest lucru argumentând că drepturile anterioare inegale pentru homosexuali, femei și anumite rase erau justificate folosind același set de intuiții. Posner răspunde că egalitatea în drepturile civile nu s-a produs din cauza argumentelor etice, ci din cauza faptelor că nu există diferențe semnificative din punct de vedere moral între oameni, bazate pe rasă, sex sau orientare sexuală care ar susține inegalitatea. Dacă și când apar fapte similare despre oameni și animale, diferențele de drepturi se vor eroda și ele. Dar faptele vor conduce la egalitate, nu la argumente etice care contravin instinctului, susține el. Posner numește demersul său „utilitarism moal”, în contrast cu „utilitarismul dur” al lui Singer. El susține:

”Poziția utilitară „moale” cu privire la drepturile animalelor este o intuiție morală a multora, probabil majoritatea americanilor. Ne dăm seama că animalele simt durere și credem că a provoca durere fără un motiv este rău. Nimic de valoare practică nu este adăugat prin adoptarea acestei intuiții în limbajul filozofiei; se pierde mult atunci când intuiția face o etapă într-un argument logic. Când bunătatea față de animale este pătrunsă în datoria de a cântări durerile animalelor și ale oamenilor în egală măsură, se deschid viziuni bizare ale ingineriei sociale.”

Roger Scruton

Roger Scruton, filozoful britanic, susține că drepturile implică obligații. Orice privilegiu legal, scrie el, impune o povară celui care nu deține acel privilegiu: adică „dreptul tău poate fi datoria mea”. Prin urmare, Scruton consideră că apariția mișcării drepturilor animalelor este „cea mai ciudată mutare culturală în viziunea liberală a lumii”, deoarece el susține că ideea drepturilor și responsabilităților este distinctivă condiției umane și nu are sens să le răspândim dincolo de specia proprie.

El îi acuză pe susținătorii drepturilor animalelor de antropomorfism „pre-științific”, atribuind trăsături unor animale care sunt, spune el, asemănătoare cu Beatrix Potter, unde „numai omul este prost”. În această ficțiune rtezidă recursul la drepturile animalelor, susține el. Lumea animalelor este fără judecată, plină de câini care ne întorc afecțiunea aproape indiferent de ceea ce le facem și de pisici care se prefac că sunt afectuoase atunci când, de fapt, le pasă doar de ele însele. Este, argumentează el, o fantezie, o lume de evadare.

Scruton l-a desemnat pe Peter Singer, un important filosof australian și activist în drepturile animalelor, ca țintă a criticilor sale. El a scris că lucrările lui Singer, inclusiv Eliberarea animalelor, „conțin argumente filozofice puține sau deloc. Ele derivă concluziile lor morale radicale dintr-un utilitarism vacuos care consideră durerea și plăcerea tuturor lucrurilor vii la fel de semnificative și care ignoră aproape tot ceea ce a fost spus în tradiția noastră filosofică despre distincția reală între persoane și animale”.

Tom Regan a combătut această părere a drepturilor prin distingerea agenților morale de pacienții morali.