(Frumusețea de poveste a unui arbore de cafea în floare)
Istoria cuvântului cafea implică mai multe dificultăți fonetice. Limbile europene au luat numele de la o băutură de original arabă din jurul anilor 1600, qahwah, nu direct, ci prin forma sa turcă, kahveh. Acest nu era numele plantei, ci a băuturii făcută din infuzie, fiind inițial unul dintre numele utilizate pentru vin în arabă.
Sir James Murray, în New English Dictionary, spune că unele persoane au presupus că acest cuvânt este de origine străină, probabil din Africa, și au crezut că are legătură cu numele Kaffa, un oraș din Shoa, sud-vestul Abisiniei, reputatul loc natal al plantei de cafea, dar nu există dovezi în acest sens, iar numele qahwah nu este dat de boabe sau de plantă, care se numește bunn, numele nativ în Shoa fiind būn.
Într-o contribuție la simpozionul Notes and Queries cu privire la etimologia cuvântului cafea, din 1909, James Platt, Jr., nota:
„Forma turcă pare să fi fost scris kahvé, cu litera finală h nepronunţată niciodată. Sir James Murray atrage atenția asupra existenței a două tipuri europene, unul la fel ca şi cuvântul francez café, italian caffè, iar pe de altă parte asemănător cu cuvântul englez coffee, sau olandez koffie. El explică vocala o din a doua serie ca aparent reprezentând grupul au, ahv în turcă. Acest aspect pare nesprijinit de dovezi, iar v este deja reprezentat de ff, astfel încât în ipoteza lui Sir James coffee este ecgivalentul lui kahve, ceea ce este puțin probabil. Schimbarea de la a la o, în opinia mea, este mai bine reprezentată ca o apreciere imperfectă. Sunetul exact a lui ă în arabă și în alte limbi orientale este cel al unui u în limba engleză, ca în „cuff.” Acest sunet, relativ ușor pentru noi, este o mare piatră de încercare pentru alte națiuni. Eu judec că olandezul koffie și formele sale înrudite sunt încercări imperfecte de pronunţie a vocalei pe care autorii nu au putut-o înțelege. Este clar că tipul francez este mai corect. Germanii au corectat cuvântul lor koffee, pe care l-au luat din olandeză, în kaffee. Limbile scandinave au adoptat forma franceză. Mulți probabil că se întreabă cum a ajuns grupul original hv să devină ff în cuvintele europene echivalente. Sir James Murray nu face nici o încercare de a rezolva această problemă.”
Virendranath Chattopádhyáya, care a contribuit de asemenea la simpozionul Notes and Queries, a susținut că hw din cuvântul arab qahwah devine uneori ff, și uneori doar f sau v în traducerile europene, întrucât unele limbi, cum ar fi engleza, au accente silabice puternice, în timp ce alții, precum francezii, nu au nici unul. Din nou, el arată că h-ul aspirat surd se aude în unele limbi, dar este greu perceptibil în altele.
Col. W.F. Prideaux, un alt colaborator, a susţinut că în limbile europene a ajuns o formă a cuvântului cafea cuvânt direct din limba arabă arabă qahwah, citând din Hobson-Jobson în sprijinul acestei teorii:
Chaoua în 1598, Cahoa în 1610, Cahue în 1615. În timp ce Sir Thomas Herbert (1638) prevede în mod expres că „se bea (în Persia) … mai presus de toate celelalte, Coho sau Copha: numită de turci şi arabi Caphe şi Cahua. ” Aici pronunțiile persană, turcă, și arabă sunt clar diferențiate.
Col. Prideaux apelează apoi, în calitate de martor pentru pronunţia anglo-arabă, la o persoană ale cărei argumentaţii nu erau disponibile când au fost scrise Noul dicţionar englez şi articolele Hobson-Jobson. Aceasta este John Jourdain, un marinar din Dorsetshire, al cărui Jurnal a fost tipărit de către Societatea Hakluyt în 1905. La 28 mai 1609, el înregistrează că „în după amiaza în care am plecat din Hatch (Al-Hauta, capitala districtului Lahej lângă Aden), şi am călătorit până la trei dimineaţa, şi apoi ne-am odihnit pe câmp până la trei ziua următoare, lângă o casă de cafea în deşert. ” Pe 5 iunie grupul, care călătorea de la Hippa (Ibb), „intră în munţi, cămilele noastre fiind îmbrăcate, şi noi înşine chiar mai bine. Acest munte este numit Nasmarde (Nakīl Sumāra), unde creşte toată cafeaua.” Mai departe a fost „un mic sat, unde se vindea cafea şi fructe. Seminţele acestei cafele este o bună afacere, întrucât sunt transportate la Marele Cairo şi toate celelalte locuri din Turcia şi Indii.” Prideaux, cu toate acestea, menţionează că un alt marinar, William Revett, în jurnalul său (1609) spune, referindu-se la Mocha, că „Shaomer Shadli (şeicul Ali bin ‘Omar esh-Shādil) a fost primul inventator al băuturii de cafea, fiind foarte stimat pentru aceasta. ” Acest lucru îl face mai degrabă pe Prideaux să considere că pe coasta Arabiei, şi în oraşele comerciale, pronunţia persană era fost în vogă, în timp ce în interior, unde Jourdain a călătorit, englezul reproducea limba arabă.
Dl. Chattopádhyáya, discutând opiniile Col. Prideaux aşa cum au fost ele exprimate mai sus, a declarat:
Col. Prideaux se poate îndoi „dacă cinstitul marinar, scriind cuvântul în jurnalul său, a fost influențat de principiile greu de înţeles ale fonetică enunţate” de către mine, dar el va admite că schimbarea de la kahvah la coffee este o schimbare fonetică, şi trebuie că se datorează funcţionării unui principiu fonetic. Omul de rând, atunci când încearcă să scrie un cuvânt străin în propria sa limbă, este handicapat considerabil de capacitatea sa fonetică moştenită şi dobândită. Şi, de fapt, dacă luăm citatele din „Hobson-Jobson,” şi clasificăm diferitele forme ale cuvântului cafea în funcție de naționalitatea scriitorului, vom obține rezultate foarte interesante.
Să luăm englezii şi olandezii în primul rând. În Scrisorile lui Danvers (1611), avem atât „coho pots” cât şi „coffao pots”. Sir T. Roe (1615) şi Terry (1616) folosesc cuuvântul cohu. Sir T. Herbert (1638) foloseşte coho şi copha, Evelyn (1637), coffee, Fryer (1673) coho; Ovington (1690), coffee, şi Valentijn (1726), coffi. Iar de la cele două exemple date de colonelul Prideaux, vom vedea că Jourdain (1609) foloseşte cohoo, şi Revett (1609) cohoo
În cartea English Factories in India a lui Foster (1618-1621, 1622-1623, 1624-1629) apare următoarea evoluţie a cuvântului “cafea”: cowha (1619), cowhe, couha (1621), coffa (1628).
Pentru alte limbi, cea mai veche mențiune europeană este a lui Rauwolf, Alep, 573. El folosea forma chaube. Prospero Alpini (1580) folosea caova; Paludanus (1598) chaoua; Pyrard de Laval (1610) cahoa; P. Della Valle (1615) cahue; Jac. Bontius (1631) caveah, și Journal d’Antoine Galland (1673) cave. Englezii foloseau anumite forme distincte, precum cohu, coho, coffao, coffao, copha, coffee, care diferă de transliterarea mai corectă din alte limbi.
În 1610 evreul portughez, Pedro Teixeira (în ediția Societăţii Hakluyt a Călătoriilor sale) a folosit cuvântul kavàh.
Inferenţele din aceste forme de tranziție par a fi:
1. Cuvântul şi-a găsit calea în limbile europene atât din turcă cât și din limba arabă.
2. Formele în engleză (care au accent mai puternic pe prima silabă) au ŏ în loc de ă, și f în loc de h.
3. Formele din alte limbi sunt neaccentuate și nu au niciun h. Originalul v sau w (sau labializat u) este reținut sau schimbat în f.
Se poate afirma, în consecință, că motivul principal pentru existența a două tipuri distincte de ortografie este omiterea lui h în limbile cu forma neaccentuată, și conversia lui h în f în cazul accentului puternic în limbile cu forma accentuată. O astfel de transformare are loc adesea în turcă. De exemplu, silah dar în persană (care este o limbă cu forme foarte accentuate) devine zilif dar în limba turcă. În limbile din India, pe de altă parte, în ciuda faptului că formele aspirate sunt de obicei foarte clar pronunţate, cuvântul qăhvăh este pronunțat kaiva de clasele mai puțin educate, ca urmare a silabelor a fel de accentuate.
Din punctul de vedere al etimologilor francezi, Jardin opinează că, în ceea ce priveşte etimologia cuvântului cafea, oamenii de ştiinţă nu sunt de acord şi probabil că niciodată nu vor fi. Dufour spune că acest cuvânt este derivat din caouhe, un nume dat de turci la băutură preparată din seminţele de cafea. Chevalier d’Arvieux, consulul francez la Alet, Savary, şi Trevoux, în dicţionarul său consideră cuvântul cafea ca provenind din limba arabă, din cuvântul cahoueh sau quaweh, care înseamnă a da vigoare sau putere, pentru că, spune d’Arvieux, efectul său cel mai proeminent este de a fortifica şi întări. Tavernier combate această opinie. Moseley atribuie originea cafelei cuvântului kaffa. Sylvestre de Sacy, în Crestomanţia arabă [Pg 3], publicată în 1806, crede că cuvântul kahwa, sinonim cu makli, prăjit într-o sobă, ar putea fi foarte bine etimologia cuvântului cafea. D’Alembert, în dicţionarul său enciclopedic, scrie cuvântul sub forma caffé . Jardin ajunge la concluzia că oricare origine ar fi dintre aceste etimologii diferite, rămâne un fapt stabilit că respecziovul cuvânt cafea provine de la un cuvant arab, fie că este vorba kahua, kahoueh, kaffa sau kahwa, şi că popoarele care au adoptat băutura au modificat cu toate cuvântul arab pentru a se potrivi pronunţiei lor. Acest lucru este demonstrat prin modul cum se scrie cuvântul în diferite limbi moderne:
Franceză, café; bretonă, kafe; germană, kaffee (arborele de cafea, kaffeebaum); olandeză, koffie (arborele de cafea, koffieboonen); daneză, kaffe; finlandeză, kahvi; maghairă, kavé; bohemiană, kava; poloneză, kawa; eomână, cafea; croată, kafa; sârbă, kava; rusă, kophe; suedeză, kaffe; spaniolă, café; bască, kaffia; italiană, caffè; portugheză, café; latină (ştiinţific), coffea; turcă, kahué; greacă, kaféo; arabă, qahwah (boabe de cafea, bun); persiană, qéhvé (boabe de cafea, bun); annamită, ca-phé; cambodgiană, kafé; Dukni, bunbund; Teluyan, kapri-vittulu; Tamil, kapi-kottai or kopi; canareză, kapi-bija; chineză, kia-fey, teoutsé; japoneză, kéhi; malayeză, kawa, koppi; abisiniană, bonn; Foulak, legal café; Sousou, houri caff; Marquesan, kapi; Chinook, kaufee; Volapuk, kaf; esperanto, kafva.
Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
Lasă un răspuns