Să luăm în considerare două puncte particulare pe trenul 8) care călătorește de-a lungul căii ferate cu viteza v, și întrebați distanța în afară. Știm deja că este necesar să avem un corp de referință pentru măsurarea unei distanțe, cu referire la acest corp putând fi măsurată distanța. Cel mai simplu mod este de a folosi trenul drept corp de referință (sistem de coordonate). Un observator din tren măsoară intervalul prin marcarea tijei sale de măsurare în linie dreaptă (de exemplu, de-a lungul podelei vagonului), de câte ori este necesar să îl ducă de la un punct marcat la altul. Apoi numărul care ne spune cât de des trebuie să fie mutată tija este distanța solicitată.
Este o chestiune diferită atunci când distanța trebuie să fie calculată de la linia de cale ferată. Aici se sugerează următoarea metodă. Dacă notăm cu A’ și B’ cele două puncte ale trenului a căror distanță este solicitată, atunci ambele puncte se mișcă cu viteza v de-a lungul căii ferate. În primul rând, trebuie să determinăm punctele A și B ale căii ferate care trec prin cele două puncte A’ și B’ la un anumit moment t – judecat de pe calea ferată. Aceste puncte A și B ale căii ferate pot fi determinate prin aplicarea definiției timpului dată în Secțiunea 8. Distanța dintre aceste puncte A și B este apoi măsurată prin aplicarea repetată a tijei de măsurare de-a lungul căii ferate.
A priori nu este deloc sigur că această ultimă măsurare ne va furniza același rezultat ca și prima. Astfel, lungimea trenului măsurată de la calea ferată poate fi diferită de cea obținută prin măsurarea în tren. Această circumstanță ne conduce la o a doua obiecție care trebuie ridicată împotriva considerării aparent evidente a Secțiunii 6. Și anume, dacă omul din vagon acoperă distanța w într-o unitate de timp – măsurată de pe tren – atunci această distanță – măsurată de pe calea ferată, nu este neapărat egală cu w.
8) De exemplu, mijlocul primului și celui de-al șaptelea vagon.
Traducere din Relativity: The Special and General Theory, de Albert Einstein
Lasă un răspuns