Emoția este o stare mentală asociată cu sistemul nervos adusă de modificări chimice asociate în mod diferit cu gânduri, sentimente, răspunsuri comportamentale și un grad de plăcere sau nemulțumire. În prezent, nu există un consens științific cu privire la o definiție. Emoția este adesea împletită cu starea de spirit, temperamentul, personalitatea, dispoziția și motivația.
Cercetările asupra emoțiilor au crescut semnificativ în ultimele două decenii, contribuind numeroase domenii, inclusiv psihologia, neuroștiința, endocrinologia, medicina, istoria, sociologia emoțiilor și informatică. Numeroasele teorii care încearcă să explice originea, neurobiologia, experiența și funcția emoțiilor au încurajat doar o cercetare mai intensă pe acest subiect. Domeniile actuale de cercetare în conceptul de emoție includ dezvoltarea materialelor care stimulează și provoacă emoții. În plus, scanările PET și fMRI-urile ajută la studierea proceselor de imagine afective din creier.
„Emoțiile pot fi definite ca o experiență pozitivă sau negativă, care este asociată cu un anumit tipar de activitate fiziologică.” Emoțiile produc schimbări fiziologice, comportamentale și cognitive diferite. Rolul inițial al emoțiilor a fost acela de a motiva comportamente adaptative care în trecut ar fi contribuit la transmiterea genelor prin supraviețuire, reproducere și selecție de rude.
În unele teorii, cogniția este un aspect important al emoției. Cei care acționează în primul rând asupra emoțiilor pe care le simt pot părea de parcă nu gândesc, dar procesele mentale sunt încă esențiale, în special în interpretarea evenimentelor. De exemplu, realizarea credinței noastre că ne aflăm într-o situație periculoasă și excitarea ulterioară a sistemului nervos al corpului nostru (bătăi cardiace și respirație rapidă, transpirație, tensiune musculară) este parte integrantă a experienței de a ne simți frică. Totuși, alte teorii susțin că emoția este separată și poate precede cogniția. Experiența conștientă a unei emoții prezintă o reprezentare mentală a acelei emoții dintr-o experiență trecută sau ipotetică, care este legată de o stare de plăcere sau de nemulțumire conținută. Stările de conținut sunt stabilite prin explicații verbale ale experiențelor, descriind o stare internă.
Emoțiile sunt complexe. Conform unor teorii, ele sunt stări de sentiment care au ca rezultat schimbări fizice și psihologice care ne influențează comportamentul. Fiziologia emoției este strâns legată de excitarea sistemului nervos cu diverse stări și puncte forte ale excitației, care se pare, aparent, cu emoții particulare. Emoția este legată și de tendința comportamentală. Persoanele extrovertite sunt mai susceptibile să fie sociale și să-și exprime emoțiile, în timp ce persoanele introvertite au mai multe șanse să fie mai retrase social și să-și ascundă emoțiile. Emoția este adesea forța motrice a motivației, pozitivă sau negativă. Conform altor teorii, emoțiile nu sunt forțe cauzale, ci pur și simplu sindroame ale componentelor, care ar putea include motivația, sentimentul, comportamentul și modificările fiziologice, dar niciuna dintre aceste componente nu este emoția. Nici emoția nu este o entitate care provoacă aceste componente.
Emoțiile implică diferite componente, cum ar fi experiența subiectivă, procesele cognitive, comportamentul expresiv, schimbările psihofiziologice și comportamentul instrumental. La un moment dat, academicienii au încercat să identifice emoția cu una dintre componente: William James cu o experiență subiectivă, comportamente cu comportament instrumental, psihofiziologi cu schimbări fiziologice ș.a. Mai recent, despre emoții se spune că este format din toate componentele. Diferitele componente ale emoției sunt clasificate oarecum diferit în funcție de disciplina academică. În psihologie și filozofie, emoția include de obicei o experiență subiectivă, conștientă caracterizată în principal prin expresii psihofiziologice, reacții biologice și stări mentale. O descriere multicomponențială similară a emoției se găsește în sociologie. De exemplu, Peggy Thoits a descris emoțiile ca implicând componente fiziologice, etichete culturale sau emoționale (furie, surpriză etc.), acțiuni expresive ale corpului și aprecierea situațiilor și contextelor.
Lasă un răspuns