Eroarea apelului la consecințe este, într-un fel, reversul erorii genetice: în timp ce eroarea genetică constă în eroarea de a încerca să se evalueze adevărul sau caracterul rezonabil al unei idei pe baza originii ideii, eroarea apelului la consecințe constă în eroarea de a încerca să se evalueze adevărul sau caracterul rezonabil al unei idei pe baza consecințelor (de obicei negative) ale acceptării acelei idei. De exemplu, să presupunem că rezultatele unui studiu au dezvăluit că există diferențe de IQ între diferite rase (acesta este un exemplu fictiv, nu știu să existe un astfel de studiu). În dezbaterea rezultatelor acestui studiu, un cercetător susține că, dacă ar fi să acceptăm aceste rezultate, aceasta ar duce la creșterea rasismului în societatea noastră, ceea ce nu este tolerabil. Prin urmare, aceste rezultate nu pot fi corecte, deoarece dacă ar fi acceptate ar duce la creșterea rasismului. Cercetătorul care a răspuns în acest fel a făcut eroarea apelului la consecințe. Din nou, trebuie să evaluăm studiul pe baza propriilor merite. Dacă este ceva în neregulă cu studiul, de exemplu un defect în proiectarea acestuia, atunci aceasta ar fi o critică relevantă a studiului. Cu toate acestea, faptul că rezultatele studiului, dacă sunt difuzate pe scară largă, ar avea un efect negativ asupra societății, nu este un motiv pentru a respinge aceste rezultate ca fiind false. Consecințele unei idei (bune sau rele) sunt irelevante pentru adevărul sau caracterul rezonabil al acelei idei.
Observați că cercetătorii, fiind convinși de consecințele negative ale studiului asupra societății, ar putea alege în mod rațional să nu publice studiul (de teama consecințelor negative). Acest lucru este perfect și nu este o eroare. Eroarea constă nu în a alege să nu publice ceva care ar putea avea consecințe negative, ci în a pretinde că rezultatele în sine sunt subminate de consecințele negative pe care le-ar putea avea. Faptul este că, uneori, adevărul poate avea consecințe negative, iar minciunile pot avea consecințe pozitive. Acest lucru arată doar că consecințele unei idei sunt irelevante pentru adevărul sau caracterul rezonabil al unei idei.
Sursa: Matthew J. Van Cleave, Introduction to Logic and Critical Thinking, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu
© 2021 MultiMedia Publishing, Logica și gândirea critică în dezvoltarea personală, Volumul 1
Lasă un răspuns