Poate ca cuvintul cheie al acestui concept, cu siguranta pentru cineva care cunoaste ultima faza a practicilor moderne de angajare, este flexibilitatea, care este intotdeauna considerata ca fiind una dintre caracteristicile definitorii. Frank Webster (1995) sugereaza ca acest termen cuprinde urmatoarele trei domenii:
Flexibilitatea angajatilor:
Nici un angajat nu se mai poate astepta la un loc de munca pe viata si, cu siguranta, nu neaparat in aceeasi profesie; ne aflam, suntem, pentru a folosi un cliseu curent, intr-o societate perfectionista, in care standardele sunt studiul pe toata durata vietii si calificarea in mai multe domenii.
Flexibilitatea timpului este universala – angajatii sunt numiti prin contracte cu termene fixe, unii chiar si prin contracte saptaminale, ceea ce inseamna ca angajatorii nu au obligatia de a plati concediile de boala, vacantele sau alte beneficii; din ce in ce mai mult orarul muncitorilor tinde sa nu mai fie fix, exceptand weekendul sau zilele considerate sarbatori legale ale caror plati suplimentare nu mai prezinta interes pentru nimeni.
Flexibilitatea productiei:
Retelele informationale au tendinta de a distruge structurile ierarhice si inflexibile ale organizatiei. De exemplu, controlul computerizat al stocurilor unde comenzile sunt in mod automat plasate furnizorilor care au stocuri reduse, le face inutile in cazul producatorilor sau magazinelor tip supermarket, scutind astfel costurile datorate depozitarilor, pentru angajarea magazionerilor si pentru marfurile nevandute. Sunt preferate metode cum ar fi „la timpul potrivit” (just-in-time, JIT), care sunt utilizate imediat ce furnizorii isi creeaza in mod constant un stoc minim de la producatori sau supermarket. In ceea ce priveste productia, metode de productie moderne computerizate fac posibila pentru furnizori executia la costuri de productie mici din punct de vedere economic pentru a satisface nevoile consumatorilor. Fara tehnologia informatiei, metodele JIT ar fi imposibile.
Flexibilitatea consumului:
Noile tehnologii optimizeaza productia in serie mica din punctul de vedere al costurilor, ceea ce inseamna ca produsele pot fi mai „individualizate” decat in cazul produselor de masa din trecut, permitand consumatorilor o mai mare flexibilitate in alegerea stilului de viata. Noua flexibilitate a consumului a determinat agentiile de publicitate sa dea mai putina atentie grupurilor socio-economice – „clasele” sociale – care initial au fost privite ca niste predictori de nadejde rezonabili ai comportamentului si atitudinilor, si mai multa atentie stilurilor de viata, deoarece oamenii evita modelele traditionale care, odata, au caracterizat apartenenta lor la o clasa speciala, construind pentru ei stiluri de viata diferentiate prin intermediul modelelor pe care le pot alege ca si consumatori.
Unii teoreticieni, dupa cum s-a aratat mai sus, au considerat aceste tendinte ca fiind radical noi.
Nazmi
Foarte interesant. Acum il depsocar pe Kai Murros. Are multe idei demne de luat in seama. Respect pentru un astfel de om care inteleg ca si-a riscat cariera universitara pentru ideile sale nationalist-revolutionare.