Formarea şi structura organizaţiilor non-profit

În Statele Unite, organizațiile non-profit sunt formate prin statutul şi/sau actul constitutiv. Actul de înfiinţare creează o persoană juridică care să permită organizației să fie tratată ca o societate de drept și să intre în relații de afaceri, să semneze contracte, și să posede bunuri imobiliare proprii ca orice altă persoană sau firmă.

Organizaţiile non-profit pot avea membri, dar multe nu au. Organizaţie non-profit poate fi, de asemenea, un trust sau o asociație de membri. Organizația poate fi controlată de către membrii săi care aleg consiliul de administrație, de comitetul de conducere, sau de consiliul de administraţie. O organizaţie non-profit poate avea o structură delegată pentru a permite reprezentarea grupurilor sau corporaţiilor ca membri. Alternativ, acesta poate fi o organizație fără membri iar consiliul de administrație poate alege proprii succesori.

Cele două tipuri majore de organizații non-profit sunt de membri sau doar de administraţie. O organizație de membri alege consiliului de administrație și are întâlniri regulate și puterea de a modifica statutul. O organizație doar de administraţie o conducere auto-aleasă, şi membri ale căror competențe sunt limitate la cele delegate de către consiliu. Statutului unei organizații doar de administraţie poate statua chiar că organizația să nu aibă niciun membru, deși regulamentele organizației se pot referi la donatorii săi ca „membri”. În consecință, multe organizații s-au format doar cu structuri de administraţie. Există preocupări cu privire la implicațiile acestei tendințe pentru transparenţă şi responsabilitate, și de înțelegere a preocupărilor publice de către organizațiile non-profit. În mod specific, se specifică faptul că organizațiile non-profit, spre deosebire de corporațiile de afaceri, nu sunt supuse la disciplina de piață pentru produsele sale și la disciplina acționarilor pentru capitalul lor. Prin urmare, fără un controlul membrilor prin decizii majore, cum ar fi alegerea consiliului, există câteva măsuri de protecție împotriva abuzurilor inerente. Un contraargument ar putea fi faptul că pe măsură ce organizațiile non-profit cresc și solicită donații mai mari, creşte gradul de control, inclusiv frecvenţa auditurilor situațiilor financiare.

În multe țări, organizațiile non-profit pot opta pentru scutirii de taxe, astfel încât organizația în sine poate fi scutită de la impozitul pe venit și alte taxe. În Statele Unite, pentru a fi scutite de la impozitul pe venit federal, organizațiile trebuie să îndeplinească cerințele stabilite de către Internal Revenue Service.