Gen, sex și sexualitate

(Unii copii pot afla de la o vârstă fragedă că genul lor nu corespunde sexului lor. Credit: Pixabay)

În 2009, sportiva sud-africană în vârstă de 18 ani, Caster Semenya, a câștigat campionatul mondial de 800 de metri feminin la atletism. Timpul ei de 1:55:45, o îmbunătățire surprinzătoare față de timpul ei din 2008, de 2:08:00, i-a determinat pe oficialii Fundației Asociației Internaționale de Atletism (IAAF) să se întrebe dacă victoria ei era legitimă. Dacă această interogare s-ar baza pe suspiciunea de utilizare a steroizilor, cazul nu ar fi diferit de cel al lui Roger Clemens sau Mark McGuire, sau chiar al câștigătorului medaliei de aur olimpica de atletism Marion Jones. Dar interogarea și eventuala testare s-au bazat pe acuzații conform cărora Caster Semenya, indiferent de identitatea de gen pe care o poseda, era din punct de vedere biologic un bărbat.

S-ar putea să vă gândiți că a distinge masculinitatea biologică de feminitatea biologică este cu siguranță o chestiune simplă – trebuie doar să efectuați niște teste ADN sau hormonale, să faceți un examen fizic și veți avea răspunsul. Dar nu este atât de simplu. Atât bărbații biologic, cât și femeile biologic produc o anumită cantitate de testosteron, iar laboratoarele diferite au metode de testare diferite, ceea ce face dificilă stabilirea unui prag specific pentru cantitatea de hormoni masculini produși de o femeie care face sexul ei masculin. Criteriile Comitetului Olimpic Internațional (CIO) pentru determinarea eligibilității pentru evenimente specifice sexului nu au scopul de a determina sexul biologic. „În schimb, aceste reglementări sunt concepute pentru a identifica circumstanțele în care un anumit sportiv nu va fi eligibil (din cauza caracteristicilor hormonale) să participe la Jocurile Olimpice din 2012” la categoria feminină (Comitetul Olimpic Internațional, 2012).

Pentru a oferi mai mult context, în timpul Jocurilor Olimpice de la Atlanta din 1996, opt atlete de sex feminin cu cromozomi XY au fost supuse unor teste și, în cele din urmă, au fost confirmate ca fiind eligibile pentru a concura ca femei (Maugh, 2009). Până în prezent, niciun bărbat nu a fost supus unor astfel de teste. Nu înseamnă asta că atunci când femeile au performanțe mai bune decât se așteptau, sunt „prea masculine”, dar atunci când bărbații performează bine, sunt pur și simplu sportivi superiori? Îți poți imagina pe Usain Bolt, cel mai rapid om din lume, examinat de medici pentru a dovedi că era bărbat din punct de vedere biologic, doar pe baza aspectului său și a capacității sale atletice? Poți explica cum sexul, sexualitatea și genul sunt diferite unul de celălalt?

În acest capitol, vom discuta despre diferențele dintre sex și gen, împreună cu probleme precum identitatea de gen și sexualitatea. Ce înseamnă „a face” sex în societatea noastră? Ce înseamnă „a avea” o sexualitate? Vom explora, de asemenea, diverse perspective teoretice asupra subiectelor de gen și sexualitate.

Diferența dintre sex, gen și sexualitate

(În timp ce diferențele biologice dintre bărbați și femei sunt destul de simple, aspectele sociale și culturale ale faptului de a fi bărbat sau femeie pot fi complicate. Credit: Pixabay)

Când completați un document, cum ar fi o cerere de angajare sau un formular de înregistrare la școală, vi se cere adesea să furnizați numele, adresa, numărul de telefon, data nașterii și sexul sau genul. Dar vi s-a cerut vreodată să spuneți sexul și genul? Ca și în cazul majorității oamenilor, este posibil să nu vă fi trecut prin cap că sexul și genul nu sunt același lucru. Cu toate acestea, sociologii și majoritatea celorlalți oameni de științe sociale consideră sexul și genul ca fiind distincte din punct de vedere conceptual. Sexul se referă la diferențele fizice sau fiziologice dintre bărbați și femei, incluzând atât caracteristicile sexuale primare (sistemul reproductiv), cât și caracteristicile secundare, cum ar fi înălțimea și musculatura. Genul este un termen care se referă la distincțiile sociale sau culturale și la rolurile asociate cu a fi bărbat sau femeie. Identitatea de gen este măsura în care cineva se identifică ca fiind fie masculin, fie feminin (Diamond, 2002). Întrucât genul este o dimensiune atât de primară a identității, socializării, participării instituționale și șanselor de viață, sociologii se referă la el ca fiind un statut de bază.

Distincția dintre sex și gen este cheia pentru a putea examina genul și sexualitatea ca variabile sociale, mai degrabă decât variabile biologice. Spre deosebire de modul obișnuit de a gândi despre asta, genul nu este determinat de biologie într-un mod simplu. De exemplu, cercetarea culturală interculturală a antropologului Margaret Mead din Noua Guinee, în anii 1930, a fost revoluționară prin demonstrarea că culturile diferă semnificativ în modul în care percep „tempermentele” de gen ale bărbaților și femeilor; adică masculinitatea și feminitatea lor (Mead, 1963). Spre deosebire de calitățile care defineau masculinitatea și feminitatea în America de Nord la acea vreme, ea vedea ambele genuri printre Arapesh ca fiind sensibile, blânde, cooperante și pasive, în timp ce printre Mundugumor ambele genuri erau asertive, violente, geloase și agresive. Printre Tchambuli, ea a descris temperamentele masculine și feminine ca fiind opusul celor observate în America de Nord. Femeile păreau asertive, dominatoare, inexpresive din punct de vedere emoțional și manageriali, în timp ce bărbații păreau dependenți emoțional, fragili și mai puțin responsabili.

Experiența persoanelor transgender demonstrează, de asemenea, că sexul unei persoane, așa cum este determinat de biologia lor, nu corespunde întotdeauna cu genul lor. Prin urmare, termenii sex și gen nu sunt interschimbabili. Un băiețel care se naște cu organe genitale masculine va fi identificat ca fiind bărbat. Cu toate acestea, pe măsură ce crește, se poate identifica cu aspectele feminine ale culturii sale. Deoarece termenul de sex se referă la distincții biologice sau fizice, caracteristicile sexului nu vor varia semnificativ între diferitele societăți umane. De exemplu, este normal din punct de vedere fiziologic ca persoanele de sex feminin, indiferent de cultură, să aibă menstruație în cele din urmă și să dezvolte sâni care pot lacta. Semnele și caracteristicile genului, pe de altă parte, pot varia foarte mult între diferitele societăți, după cum a remarcat cercetarea lui Margaret Mead. De exemplu, în cultura americană, este considerat feminin (sau o trăsătură a genului feminin) să poarte o rochie sau o fustă. Cu toate acestea, în multe culturi din Orientul Mijlociu, Asia și Africa, rochiile sau fustele (deseori denumite sarong, halate sau rochii) pot fi considerate masculine. Kilt-ul purtat de un bărbat scoțian nu îl face să pară feminin în cultura sa.

(George Catlin (1796-1872), Dans la Berdache. Schița lui Caitlin înfățișează un dans ceremonial printre indienii Sac și Fox pentru a celebra persoana cu două spirite. Credit: Wikimedia Commons).

Viziunea dihotomică a genului (noțiunea că cineva este fie bărbat, fie femeie) este specifică anumitor culturi și nu este universală. În unele culturi, genul este privit ca fluid. În trecut, unii antropologi au folosit termenul berdache sau două persoane spirituale pentru a se referi la indivizi care s-au îmbrăcat ocazional sau permanent și au trăit ca genul opus. Practica a fost observată în rândul anumitor grupuri aborigene (Jacobs, Thomas și Lang, 1997). Cultura samoană acceptă ceea ce se referă la „al treilea gen”. Fa’afafine, care se traduce prin „calea femeii”, este un termen folosit pentru a descrie indivizii care sunt născuți biologic masculin, dar întruchipează atât trăsături masculine, cât și feminine. Fa’afafines sunt considerate o parte importantă a culturii samoane. Indivizii din alte culturi îi pot eticheta greșit drept homosexuali, deoarece fa’afafines au o viață sexuală variată, care poate include bărbați sau femei (Poasa, 1992).

Referințe

Diamond, Milton. (2002). Sex and gender are different: Sexual identity and gender identity are different. Clinical Child Psychology & Psychiatry. 7(3):320–334
International Olympic Committee, Medical and Scientific Department. 2012. “IOC Regulations on Female Hyperandrogenism.” (http://www.olympic.org/Documents/Commissions_PDFfiles/Medical_commission/2012-06-22-IOC-Regulations-on-Female-Hyperandrogenism-eng.pdf).
Jacobs, Sue-Ellen, Wesley Thomas, and Sabine Lang. (1997). Two spirit people: Native American gender identity, sexuality, and spirituality. Champaign, IL: University of Illinois Press.
Meat, Margaaret, Families And Maternity Care Around The World, Spring 1963 https://doi.org/10.1111/j.1542-2011.1963.tb00184.x
Maugh, Thomas H., III. 2009. “Row Over South African Athlete Highlights Ambiguities of Gender.” Los Angeles Times. Retrieved December 8, 2014 (http://articles.latimes.com/2009/aug/21/science/sci-runner-side21).
Poasa, Kris. (1992). The Samoan Fa’afafine: One case study and discussion of transsexualism. Journal of Psychology & Human Sexuality, 5(3):39–51.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1