Home » Articole » RO » Artă » Literatură » George Orwell – 1984 (22 – Tărâmul de Aur)

George Orwell – 1984 (22 – Tărâmul de Aur)

postat în: Literatură 0

EI, se părea, însemnau Partidul și, mai ales, Partidul Interior, despre care ea vorbea cu o ură batjocoritoare deschisă, care-l făcea pe Winston să se simtă neliniștit, deși știa că erau în siguranță aici dacă puteau fi în siguranță undeva. Un lucru care îl uimi la ea fu grosolănia limbajului ei. Membrii Partidului ar trebui să nu înjure, iar Winston însuși foarte rar înjura, cu voce tare, în orice caz. Julia, totuși, părea incapabilă să menționeze Partidul, și mai ales Partidul Interior, fără să folosească genul de cuvinte pe care le-ai fi văzut scrise cu cretă prin canale. Nu i-a displăcut. Era doar un simptom al revoltei ei împotriva Partidului și a tuturor modalităților sale și, cumva, părea natural și sănătos, ca strănutul unui cal care miroase a fân urât. Părăsiseră luminișul și rătăceau din nou prin umbra în carouri, fiecare cu brațele în jurul celuilalt, ori de câte ori era suficient de lat pentru a merge umăr la umăr. El observă cât de mai moale părea să se simtă talia ei acum că brațul dispăruse. Nu vorbeau decât șoptit. În afara poienii, spusese Julia, era mai bine să mergi în liniște. În curând ajunseră la marginea pădurii. Ea îl opri.

„Nu ieși în câmp deschis. S-ar putea să fie cineva care se uită. Suntem în regulă dacă rămânem în spatele ramurilor.”

Stăteau la umbra tufelor de alun. Lumina soarelui, care se filtra prin nenumărate frunze, era încă fierbinte pe fețele lor. Winston privit în câmpul de dincolo și avu un șoc curios și lent de recunoaștere. Îl știa din vedere. O pășune veche, cu iarba păscută din scurt, cu o potecă rătăcind peste ea și un mușuroi de cârtiță ici și colo. În gardul viu zdrențuit de pe partea opusă, ramurile ulmilor se legănau doar perceptibil în briză, iar frunzele lor se agitau ușor în mase dense, ca părul femeilor. Cu siguranță undeva în apropiere, dar în afara vederii, trebuie să fie un pârâu cu bazine verzi în care înota cleanul?

„Nu este vreun pârâu pe undeva aproape de aici?” șopti el.

„Așa este, există un pârâu. Este la marginea următorului câmp, de fapt. Sunt pești în el, foarte mari. Poți să-i vezi în bazinele de sub sălcii, fluturându-și coada.”

”Este Tărâmul de Aur – aproape”, murmură el.

„Tărâmul de Aur?”

„Nimic, de fapt. Un peisaj pe care l-am văzut uneori în vis.”

„Uite!”, șopti Julia.

Un sturz se așezase pe o creangă la nici cinci metri depărtare, aproape la nivelul fețelor lor. Poate că nu îi văzuse. Era la soare, ei la umbră. Își întinse aripile, le așeză din nou cu grijă, își aplecă pentru o clipă  capul, ca și cum ar fi făcut un fel de plecăciune către soare, apoi începu să reverse un torent de cântec. În liniștea de după-amiaza, volumul sunetului era uluitor. Winston și Julia se lipiră unul de altul, fascinați. Muzica a continuat și a continuat, minut după minut, cu variații uluitoare, fără să se repete niciodată, aproape ca și cum pasărea și-ar fi arătat în mod deliberat virtuozitatea. Uneori se oprea pentru câteva secunde, se întindea și își reașeza aripile, apoi își umfla sânul pătat și izbucnea din nou în cântec. Winston îl privi cu un fel de vagă reverență. Pentru cine, pentru ce cânta pasărea? Niciun prieten, niciun rival nu se uita la ea. Ce a făcut-o să stea la marginea pădurii singuratice și să-și reverse muzica în neant?

Se întrebă dacă, până la urmă, nu mai era vreun microfon ascuns undeva în apropiere. El și Julia vorbiseră doar în șoaptă, și nu ar fi putu prelua ceea ce vorbiseră ei, dar ar fi captat cântarea sturzului. Poate că la celălalt capăt al instrumentului, un bărbat mic, asemănător unui gândac, asculta cu atenție – asculta asta. Dar, treptat, valul de muzică îi alungă toate speculațiile din minte. Era ca și cum ar fi fost un fel de lichid care se revărsa peste el și se amesteca cu lumina soarelui care se filtra printre frunze. Încetă să mai gândească și doar simțea. Talia fetei în brațul lui lui era moale și caldă. El o trase spre el, ajungând astfel față în față; trupul ei părea să se topească în al lui. Oriunde se mișcau mâinile lui, totul era la fel de suplu ca apa. Gurile lor se atinseră; era destul de diferit de sărutările dure pe care le schimbaseră mai devreme. Când și-au depărtat fețele din nou, amândoi au oftat adânc. Pasărea s-a speriat și a fugit bătând din aripi.

Winston îşi puse buzele pe urechea ei. „ACUM”, șopti el.

”Nu aici”, șopti ea răspunzând. „Să ne întoarcem la ascunzătoare. Este mai sigur.”

Repede, cu un trosnet accidental de crengi, se întoarseră pe drumul spre poiană. Când ajunseră în inelul de puieți, ea se întoarse cu fața la el. Amândoi respirau agitat, dar zâmbetul reapăruse în colțurile gurii ei. Ea rămase privindu-l pentru o clipă, apoi puse mâna pe fermoarul salopetei ei. Și, da! era aproape ca în visul lui. Aproape la fel de repede pe cât și-a imaginat el, ea își smulsese hainele, iar când le-a aruncat deoparte, a fost cu același gest magnific prin care o întreagă civilizație părea să fie anihilată. Corpul ei strălucea alb în soare. Dar pentru o clipă el nu se uită la trupul ei; ochii îi erau ancorați de chipul pistruiat cu zâmbetul ei slab și îndrăzneț. Îngenunche în fața ei și îi luă mâinile în ale lui.

”Ai mai făcut asta înainte?”

”Desigur. De sute de ori, oricum, de zeci de ori.”

”Cu membrii de Partid?”

”Da, întotdeauna cu membrii de Partid.

”Cu membri ai Partidului Intern?”

”Nu cu porcii ăia, nu. Dar sunt mulți care AR FI VRUT dacă ar fi avut o cât de mică șansă. Ei nu sunt atât de sfinți pe cât vor să pară.”

Inima îi tresări. De zeci de ori o făcuse: el și-ar fi dorit să fi fost sute – mii. Orice sugera corupție îl umplea întotdeauna cu o speranță sălbatică. Cine știe, poate că Partidul era putred sub suprafață, cultul energiei lui și a tăgăduirii de sine este pur și simplu o falsă care ascunde nelegiuirea. Dacă ar fi putut să-i infecteze pe toți cu lepră sau sifilis, cât de bucuros ar fi făcut-o! Orice numai să putrezească, să slăbească, să îl submineze! O trase în jos, astfel încât stăteau în genunchi față în față.

”Ascultă. Cu cât ai avut mai mulți bărbați, cu atât te iubesc mai mult. Înțelegi asta?”

”Da, perfect.”

„Urăsc puritatea, urăsc bunătatea! Nu vreau să existe vreo virtute nicăieri. Vreau ca toată lumea să fie coruptă până la oase”.

”Ei bine, atunci ar trebui să fiu cum îți dorești, dragul meu. Sunt coruptă până la oase.”

„Îți place să faci asta? Nu mă refer pur și simplu la mine: mă refer la lucrul în sine?”

”La nebunie.”

Asta era mai presus de orice ar fi vrut să audă. Nu pur și simplu dragostea unei persoane, ci instinctul animal, simpla dorință nediferențiată: aceasta era forța care avea să rupă Partidul în bucăți. El o împinse pe iarbă, printre clopoțeii căzuți. De data aceasta nu fu nicio problemă. Acum, piepturile lor își încetiniră ritmul mișcărilor până la viteza normală și, într-un fel de uitare de sine plăcută, se descleștară. Soarele părea să fi devenit mai fierbinte. La amândoi le era somn. El întinse mâna spre salopeta aruncată și o trase parțial peste ea. Aproape imediat adormiră, și au dormit aproximativ o jumătate de oră.

Sursa: George Orwell – 1984. Traducere Nicolae Sfetcu.

© 2022 MultiMedia Publishing

Misterul Stelelor Aurii – O aventură în Uniunea Europeană
Misterul Stelelor Aurii – O aventură în Uniunea Europeană

Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu Această carte vă invită la un tur în Bruxelles, orașul care găzduiește sediul Uniunii Europene, și să descoperiși ce este Uniunea Europeană, cum funcționează și modul în care pot fi relevantă pentru noi. Îi urmați … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $2,99$11,97 Selectează opțiunile
The Mystery of the Golden Stars
The Mystery of the Golden Stars – An adventure in the European Union (Misterul stelelor aurii – O aventură în Uniunea Europeană)

Bilingual English/Romanian Edition (Ediția bilingvă engleză/română) This book invites you to tour Brussels, the city that hosts the European Union’s headquarters, discovering what the European Union is, how it works and how it may be relevant to you. You follow … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $3,99 Selectează opțiunile
Eseuri filosofice
Eseuri filosofice

O colecție personală de eseuri din filosofia științei (fizică, în special gravitație), filosofia tehnologiei informațiilor și comunicații, problemele sociale actuale (inteligența emoțională, pandemia COVID-19, eugenia, serviciile de informații), filosofia artei și logica și filosofia limbajului. Distincția dintre falsificare și respingere … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $4,99$18,09 Selectează opțiunile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.