Juhari și Stephens (2006) au urmărit originile inteligenței competitive (CI) încă din anul 500 î.e.n., când conștientizarea inamicului în război era esențială pentru a lua decizii și pentru a fi victorios. Cu toate acestea, abia din anii 1960 au fost prezentate elaborări teoretice mai formale despre inteligența în companii, dar primele studii empirice semnificative în domeniu nu au fost publicate decât la sfârșitul anilor 1980 (Fleisher et al., 2007). Conceptualizările timpurii au adoptat terminologii diferite, deși adesea includ semnificații similare, inclusiv:
- Scanarea mediului: procesul care caută informații despre evenimente și relații din mediul extern al unei companii pentru a ajuta conducerea de vârf în sarcina sa de a trasa cursul viitor al companiei (Aguilar, 1967; Fahey și King, 1977; Daft și colab., 1988) .
- Analiza concurenților: sistem de dezvoltare a profilului naturii și succesului modificărilor de strategie probabile pe care le-ar putea face fiecare concurent, răspunsul probabil al fiecărui concurent la gama de mișcări strategice fezabile pe care alte firme le-ar putea iniția și reacția probabilă a fiecărui concurent la gama de schimbări din industrie. și schimbări mai ample de mediu care ar putea avea loc (Porter, 1980).
- Inteligența corporativă: o funcție care servește drept ajutor de informare pentru directorul executiv în executarea responsabilităților sale largi (Eells și Nehemkis, 1984).
- Business intelligence (BI): proces de cinci sarcini, de la colectarea datelor până la diseminarea datelor, pentru a converti datele brute despre mediu într-o formă în care factorii de decizie o pot folosi pentru a lua decizii strategice importante (Pearce, 1976; Gilad și Gilad, 1986).
- Inteligenta strategică: sisteme care îi pot ajuta pe manageri să învețe despre mediile relevante cu care organizația lor se interacționează și să crească gradul de conștientizare cu privire la amenințările și oportunitățile care le sunt prezentate (Montgomery și Weinberg, 1979).
- Inteligenta pieței (MI) (Maltz și Kohli, 1996).
La începutul anilor 2000 din cauza complexității mult mai mari (Magistretti și colab., 2020) a mediului de afaceri adus de revoluția digitală (Sanasi și colab., 2020), practicile CI s-au difuzat dramatic (Green, 1998; Javers, 2010), atrăgând investiții mari care conduc companiile să structureze procese, sisteme și instrumente CI eficiente și formale (Reinmoeller și Ansari, 2016). În lumea modernă digitalizată de astăzi, web și sursele de informații digitale cresc în mod dramatic cantitatea de date care poate alimenta fiecare proces decizional (Markovich și colab., 2019; Du Toit, 2015), aproape până la punctul de a genera o supraîncărcare de informații ( Saxena și Lamest, 2018). Drept urmare, informațiile și datele „de calitate” devin mult mai greu de găsit și o problemă centrală pentru firmele din societatea modernă. Mai mult, conceptul de concurență este mai puțin limitat decât în trecut, trecând dincolo de industrii și către ecosisteme (Iansiti și Euchner, 2018). Într-o economie în rețea, ecosistemele dezvoltă un număr mic de organizații cheie (Moore, 1993) care au mai multe conexiuni de afaceri decât orice altă organizație (de exemplu, Amazon, Apple, Google). Aceste organizații modelează o mare parte din eficacitatea comerțului într-un număr de industrii diferite (Iansiti și Euchner, 2018), lăsând totuși mai multe oportunități de afaceri jucătorilor inovatori de nișă pentru a ajunge la scară considerabilă într-un timp scurt prin intermediul infrastructurii platformei lor (Trabucchi și al, 2018). Acest context face rolul procesului CI – cunoscut și sub denumirea de „ciclul de informații”, inclusiv planificarea, colectarea, analiza și comunicarea (Nasri, 2011) – și mai critic și strategic pentru organizațiile care concurează într-o arena competitivă extinsă și interconectată. Drept urmare, în ultimele două decenii, CI a trecut prin diferite etape de sofisticare, de la structurile informale la cele mai formale, echilibrând între deciziile orientate spre inteligență și deciziile strategic-tactice, tipul și amploarea analizei efectuate asupra datelor, gradul de management de vârf, atenția și integrarea CI în procesul de luare a deciziilor (Prescott, 1995). De la o simplă culegere de date competitivă – concentrată pe achiziția de date, CI a progresat până la punctul în care relevanța sa strategică este accentuată. În prezent, CI este concepută ca o capacitate de bază legată de procesul de învățare al companiei și de capacitatea acesteia de a transforma datele în inteligență (Itani et al., 2017). John Prescott (1995) susținuse deja că relevanța strategică a CI depășește scanarea tradițională a mediului și cercetarea pieței, concentrându-se pe toate aspectele mediului firmei (adică competitiv, tehnologic, social, politic, economic și ecologic) și la diferite niveluri. a ecosistemului firmei (adică la distanță, industrie, operare); întrucât Herring (1992) a fost și mai explicit legând CI de procesul de formulare a strategiei (Figura 1), incluzând toate aspectele fundamentale care trebuie luate în considerare în procesul de planificare strategică pentru a se asigura că obiectivele strategice sunt dezvoltate într-o perspectivă realistă, luând în considerare atât şi mediul concurenţial intern.
CI poate sprijini procesul de formulare strategică prin:
- Descrierea mediului competitiv actual și prezicerea viitorului acestuia (Porter, 1980).
- Identificarea și compensarea punctelor slabe expuse – cuprinzând analiza internă a lui Barney (1991).
- Contestarea ipotezelor care stau la baza strategiei – luând în considerare modelele influențate de circumstanțe externe și ideea de strategie emergentă a lui Mintzberg și Waters (1985).
(Procesul de formulare a strategiei – bazat pe Armstrong (1982))
- Folosirea inteligenței pentru implementarea și ajustarea strategiei la mediul concurential în schimbare – crearea de planuri de urgență așa cum sugerează Armstrong (1982) pentru generarea strategiilor alternative.
- Monitorizarea viabilității strategiei, determinarea când strategia nu mai este sustenabilă, adică asistarea etapei de control – învățând din ceea ce a mers prost, așa cum a propus Lorange (1980).
Cel mai fundamental, CI este o practică multidisciplinară care poate contribui profund la diferitele etape ale procesului de formulare strategică a companiei și, prin urmare, în capacitatea acesteia de a câștiga un avantaj competitiv (Herring, 1992).
În ciuda gradului de conștientizare sporit cu privire la relevanța strategică a CI și a puținelor contribuții prețioase existente (Herring, 1992; Bose, 2008), cercetarea de ultimă generație, totuși, nu reușește parțial să surprindă poziționarea CI în strategia generală a companiilor. (Arrigo, 2016; Calof et al., 2017) și în cadrul procesului de formulare a strategiei (Badr et al., 2006). În cele din urmă, urgența și relevanța pentru a lega și a arunca lumină asupra CI și a procesului de formulare strategică devine o problemă și mai urgentă într-o economie în rețea și digitală (Iansiti și Euchner, 2018).
Bibliografie
- Aguilar, FJ. (1967), Scanning the Business Environment, Macmillan, New York, NY.
- Armstrong, J.S. (1982), “The value of formal planning for strategic decisions: review of empirical research”, Strategic ManagementJournal, Vol. 3 No. 3, pp. 197-211.
- Arrigo, E. (2016), “Deriving competitive intelligence from social media”, International Journal of Online Marketing, Vol. 6 No. 2, pp. 49-61.
- Badr, A., Wright, S. and Pickton, D. (2004), “Competitive intelligence and the formulation of marketing strategy”.
- Barney, J.B. (1991), “Firm resources and sustained competitive advantage”, Journal of Management, Vol. 17 No. 1,pp. 99-120.
- Bose, R. (2008), “Competitive intelligence process and tools for intelligence analysis”, Industrial Management and Data Systems, Vol. 108 No. 4, pp. 510-528.
- Calof, J., Arcos, R. and Sewdass, N. (2017), “Competitive intelligence practices of European firms”, Technology Analysis and Strategic Management, Vol. 30 No. 6, pp. 658-671.
- Daft, R.L., Sormunen, J. and Parks, D. (1988), “Chief executive scanning, environmental characteristics, and company performance: an empirical study”, Strategic Management Journal, Vol. 9 No. 2, pp. 123-139.
- Eells, R.S.F. and Nehemkis, P.R. (1984), Corporate Intelligence and Espionage: A Blueprint for Executive Decision Making, MacMillan Pub. Co, New York, NY.
- Fahey, L. and King, W.R. (1977), “Environmental scanning for corporate planning”, Business Horizons, Vol. 20 No. 4, pp. 61-71.
- Fleisher, C.S., Wright, S. and Tindale, R. (2007), “A chronological and categorized bibliography of key competitive intelligence scholarship: Part 4 (2003-2006)”, Journal ofCompetitive Intelligence and Management, Vol. 4 No. 1, pp. 34-107.
- Gilad, T. and Gilad, B. (1986), “SMR forum: business intelligence – the quiet revolution”, SloanManagement Review, Vol. 27 No. 4, pp. 53-61.
- Green, W. (1998), “I SPY: your competitor is snooping on you”, So What’s Wrong with That??’ Forbes, Vol. 161, pp. 90-100.
- Herring, J.P. (1992), “The role of intelligence in formulating strategy”, Journal of Business Strategy, Vol. 13 No. 5, pp. 54-60.
- Iansiti, M. and Euchner, J. (2018), “Competing in ecosystems: an interview with Marco Iansiti Marco Iansiti talks with Jim Euchner about digital hubs, the platforms at the heart of them, and how to compete in emerging digital ecosystems”, Research-Technology Management, Vol. 61 No. 2, pp. 10-16.
- Itani, O.S., Agnihotri, R. and Dingus, R. (2017), “Social media use in B2b sales and its impact on competitive intelligence collection and adaptive selling: examining the role of learning orientation as an enabler”, Industrial Marketing Management, Vol. 66, pp. 64-79.
- Javers, E. (2010), Broker, Trader, Lawyer, Spy: The Secret World of Corporate Espionage, Harper Collins, New York, NY.
- Juhari, A.S. and Stephens, D. (2006), “Origins of competitive intelligence: a fundamental extension of CI education”, Society of Competitive Intelligence Professionals Annual Conference, Orlando, FL.
- Lorange, P. (1980), Corporate Planning, Prentice-Hall, Englewood Cliffs.
- Magistretti, S., Dell’Era, C. and Verganti, R. (2020), “Look for new opportunities in existing technologies: leveraging temporal and spatial dimensions to power discovery”, Research-Technology Management, Vol. 63 No. 1, pp. 39-48.
- Maltz, E. and Kohli, A.K. (1996), “Market intelligence dissemination across functional boundaries”, Journal of Marketing Research, Vol. 33 No. 1, pp. 47-61.
- Markovich, A., Efrat, K., Raban, D.R. and Souchon, A.L. (2019), “Competitive intelligence embeddedness: drivers and performance consequences”, European Management Journal, Vol. 37 No.6,pp. 708-718.
- Mintzberg, H. and Waters, J.A. (1985), “Of strategies, deliberate and emergent”, Strategic Management Journal, Vol. 6 No. 3, pp. 257-272.
- Montgomery, D.B. and Weinberg, C.B. (1979), “Toward strategic intelligence systems”, Journal of Marketing, Vol. 43 No. 4, pp. 41-52.
- Moore, J.F. (1993), “Predators and prey: a new ecology of competition”, Harvard Business Review, Vol. 71 No. 3, pp. 75-86.
- Nasri, W. (2011), “Competitive intelligence in Tunisian companies”, Journal ofEnterprise Information Management, Vol. 24 No. 1.
- Pearce, F.T. (1976), “Business intelligence systems: the need, development, and integration”, Industrial Marketing Management, Vol. 5 Nos 2/3, pp. 115-138.
- Porter, M.E. (1980), Competitive Strategy, Free Press, New York, NY.
- Prescott, J.E. (1995), “The evolution of competitive intelligence”, International Review of Strategic Management, Vol. 6, pp. 71-90.
- Reinmoeller, P. and Ansari, S. (2016), “The persistence of a stigmatized practice: a study of competitive intelligence”, British Journal of Management, Vol. 27 No. 1, pp. 116-142.
- Sanasi, S., Ghezzi, A., Cavallo, A. and Rangone, A. (2020), “Making sense of the sharing economy: a business model innovation perspective”, Technology Analysis and Strategic Management, pp. 1-15.
- Saxena, D. and Lamest, M. (2018), “Information overload and coping strategies in the big data context: evidence from the hospitality sector”, Journal of Information Science, Vol. 44 No. 3, pp. 287-297.
- Trabucchi, D., Buganza, T., Dell’Era, C. and Pellizzoni, E. (2018), “Exploring the inbound and outbound strategies enabled by user generated big data: evidence from leading smartphone applications”, Creativity and Innovation Management, Vol. 27 No. 1, pp. 42-55.
Sursa: Angelo Cavallo, Silvia Sanasi, Antonio Ghezzi and Andrea Rangone (2021). Competitive intelligence and strategy formulation: connecting the dots, în Competitiveness Review: An International Business Journal, Vol. 31 No. 2, 2021 pp. 250-275, Emerald Publishing Limited, 1059-5422, DOI 10.1108/CR-01-2020-0009, licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu
© 2021 MultiMedia Publishing, Inteligența competitivă în afaceri și nu numai, Volumul 1
Lasă un răspuns