Inteligența virtuală

Inteligența virtuală (IV) este termenul dat inteligenței artificiale care există într-o lume virtuală. Multe lumi virtuale au opțiuni pentru avatare persistente care oferă informații, antrenament, jocuri de rol și interacțiuni sociale.

Imersiunea lumilor virtuale oferă o platformă unică pentru IV dincolo de paradigma tradițională a interfețelor cu utilizatorul (UI) din trecut. Ceea ce Alan Turing a stabilit ca punct de referință pentru a face diferența dintre inteligența umană și cea computerizată a fost făcut fără influențe vizuale. Cu roboții IV de astăzi, inteligența virtuală a evoluat depășind constrângerile testărilor anterioare la un nou nivel al capacității mașinii de a demonstra inteligența. Caracteristicile imersive ale acestor medii oferă elemente non verbale care afectează realismul oferit de agenți virtuali inteligenți.

Inteligența virtuală este intersecția acestor două tehnologii:

• Medii virtuale: Spațiile 3D imersive oferă colaborare, simulări și interacțiuni cu jocuri de rol pentru antrenament. Multe dintre aceste medii virtuale sunt utilizate în prezent pentru proiecte guvernamentale și academice, inclusiv Second Life, VastPark, Olive, OpenSim, Outerra, Oracle’s Open Wonderland, Duke University’s Open Cobalt și multe altele. Unele dintre lumile virtuale comerciale duc, de asemenea, această tehnologie în direcții noi, inclusiv lumea virtuală de înaltă definiție Blue Mars.
• Inteligenţa artificială

Inteligența artificială (IA), a fost făcută pentru a imita modul în care acționează un om și inteligența umană în timp ce este creată de om. Mediile virtuale oferă indicii non-verbale și vizuale care pot afecta nu numai credibilitatea IV, ci și utilitatea acesteia. Pentru că – la fel ca multe lucruri în tehnologie – nu este vorba doar despre „dacă funcționează sau nu”, ci și despre „cum simțim că funcționează”. Inteligența virtuală face o nouă distincție cu privire la modul în care această aplicație a IA este diferită din cauza mediului în care funcționează.

Exemple de utilizare

Cutlass Bomb Disposal Robot: Northrop Grumman a dezvoltat o oportunitate virtuală de antrenament din cauza costurilor prohibitive din lumea reală și a pericolelor asociate cu eliminarea bombelor. Prin replicarea unui sistem complicat fără a fi nevoie să învețe cod avansat, robotul virtual nu are niciun risc de deteriorare, pericole pentru siguranța cursanților sau constrângeri de accesibilitate.

MyCyber Twin: NASA se numără printre companiile care au folosit tehnologiile MyCyber Twin AI. L-au folosit pentru roverul Phoenix în lumea virtuală Second Life. MyCyber Twin-ul lor a folosit un profil programat pentru a transmite informații despre roverul Phoenix pentru a le spune oamenilor ce face și scopul său.

Second China: Universitatea din Florida a dezvoltat proiectul „Second China” ca o experiență de instruire captivantă pentru a învăța cum să interacționezi cu cultura și limba într-o țară străină. Elevii sunt cufundați într-un mediu care oferă provocări de joc de rol, cuplate cu sensibilități lingvistice și culturale amplificate în timpul misiunilor diplomatice la nivel de țară sau în perioade de potențial conflict sau destabilizare regională. Instruirea virtuală oferă participanților oportunități de a accesa informații, de a lua parte la scenarii de învățare ghidată, de a comunica, de a colabora și de a juca rol. În timp ce China a fost țara pentru prototip, acest model poate fi modificat pentru a fi utilizat cu orice cultură pentru a ajuta la o mai bună înțelegere a interacțiunilor sociale și culturale și a vedea cum gândesc alți oameni și ce implică acțiunile lor.

Duke School of Nursing Training Simulation: Extreme Reality a dezvoltat un antrenament virtual pentru a testa gândirea critică cu o asistentă care efectuează proceduri instruite pentru a identifica datele critice pentru a lua decizii și a efectua pașii corecti pentru intervenție. Boții sunt programați să răspundă la acțiunile asistentei ca pacient, cu condițiile lor îmbunătățindu-se dacă asistenta efectuează acțiunile corecte.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)