În fizică, o lege de conservare afirmă că o anumită proprietate măsurabilă a unui sistem fizic izolat nu se schimbă atunci când sistemul evoluează. Lista următoare este o listă parțială a celor mai importante legi de conservare, care nu s-au dovedit niciodată a fi inexacte:
- conservarea energiei (care include masa)
- conservarea masei
- conservarea impulsului
- conservarea momentului cinetic
- conservarea sarcinii electrice
- conservarea sarcinii de culoare
- conservarea fluxului magnetic
Există legi mai subtile de conservare în fizica particulelor, cum ar fi cele de spin, numărul barionic și, mai recent, stranietatea.
Teorema Noether exprimă echivalența care există între legile de conservare și invarianța legilor fizice cu privire la anumite transformări (de obicei numite „simetrii”) (Acest lucru este valabil numai pentru sistemele descrise de către un Lagrange). Există o teoremă analogă pentru mecanica hamiltoniană. De exemplu, invarianţa timpului implică faptul că energia este conservată, invarianţa translatării implică faptul că impulsul este conservat, invarianţa de rotație implică faptul că momentul cinetic se conservă.
Unele legi de conservare sunt valabile în multe situații, dar au fost observate excepții de la ele. Precum violarea conservării parităţii; se pare că universul are „preferinţe” (dreapta versus stânga).
Filosofia legilor de conservare
Lucruri care rămân neschimbate, în mijlocul schimbărilor.
Ideea că unele lucruri rămână neschimbate de-a lungul evoluției universului a preocupat filozofii și oamenii de știință deopotrivă de-a lungul timpului.
De fapt, cantitățile care sunt conservate, invarianții, par să prezerve ceea ce s-ar putea numi „realitatea fizică”, și par să aibă o existență mult mai semnificativă decât multe alte cantități fizice. Aceste legi aduc o mare simplitate în structura unei teorii fizice. Ele sunt baza finală pentru cele mai multe soluții ale ecuațiilor fizicii.
Lasă un răspuns