Odată ce mai multe ființe vii se adună, fie că este vorba de animale sau oameni, ele se plasează în mod instinctiv sub autoritatea unui lider.
La mulțimile umane, liderul real joacă un rol important. Voința sa este nucleul în jurul căruia sunt formate și se identifică opiniile. Este primul element de organizare al mulțimilor eterogene și cel care pregătește organizarea acestora. Între timp, el le conduce. Mulțimea este o turmă servilă care nu se va descurca niciodată fără maestru.
Liderul a fost mai întâi, de obicei, condus de asemenea de un lider. El însuși a fost fascinat de ideea pentru care, ulterior, a devenit apostol. Ideea l-a invadat până la punctul în care totul dispare în afara ei, și că orice opinie contrară îi pare o eroare și o superstiție. Astfel, de exemplu, Robespierre, a fost hipnotizat de ideile filozofice ale lui Rousseau, și a folosit metodele Inchiziției pentru a le propaga.
Liderii nu sunt, cel mai adesea, oameni de gândire, ci oameni de acțiune. Ei nu sunt clarvăzători, și nici nu ar putea fi, clarviziunea duce de obicei la îndoială și la lipsa de acțiune. Ei sunt recrutați, în principal, dintre persoanele nevrotice, excitate, pe jumătate alienate, aproape de nebunie. Oricât de absurde ar fi ideile susținute de ei sau obiectivul urmărit, orice raționament este învins de convingerile lor. Sfidarea și persecuțiile nu îi afectează, sau pur și simplu nu îi interesează. Interesul personal, familia, totul este sacrificat. Instinctul de auto-conservare este anulat până la punctul în care singura recompensă pe care o caută de multe ori este de a deveni martiri. Intensitatea credinței lor dă cuvintelor lor o mare putere sugestivă. Mulțimea este întotdeauna gata să asculte omul cu voință puternică care știe cum să se impună. Oamenii adunați în mulțimi își pierd voința și se întorc instinctiv către cei care deține una.
Popoarele nu au dus niciodată lipsă de lideri: dar trebuie ca aceștia să fie animați de convingeri puternice, care fac din ei apostoli. Aceștia sunt adesea oratori subtili, nu urmăresc interese personale și caută să convingă flatând instinctele de bază. Influența pe care ei o exercită poate fi foarte mare, dar este întotdeauna foarte trecătoare. Marii convinși care au inflamat mulțimile, Petru Eremitul, Luther, Savonarola, oamenii Revoluției, au exercitat fascinația după ce au fost ei înșiși fascinați mai întâi de o credință. Ei au fost apoi capabili să creeze în suflete această putere extraordinară numită credință, ceea ce face din om sclavul absolu al visului său.
Implantarea credinței, indiferent dacă este vorba de credința religioasă, credința politică sau socială, credința într-o operă, persoană, idee, aceasta este, în special, rolul marilor lideri, și, prin urmare, influența lor este înotdeauna considerabilă. Dintre toate forțele de care dispune omenirea, credința a fost întotdeauna una dintre cele mai mari, și acesta este motivul pentru care i se atribuie Evangheliei puterea de a muta munții. Dați-i omului o credință, și acesta îi va multiplica puterea. Marile evenimente ale istoriei au fost făcute de către credincioși obscuri, nedispunând decât de credința lor. Nu cu oamenii titrați și filosofii, și mai ales nu cu scepticii, s-au construit marile religii care au condus lumea sau vastele imperii care s-au extins de la o emisferă la alta.
Dar, în astfel de cazuri, este vorba de mari lideri, și ei sunt suficient de rari ca istoria să îi poată consemna cu ușurință. Ele formează partea superioară a unei serii continue în jos ale acestor puternici manipulatori de oameni care,pornind de la un birt afumat, își fascinează încet camarazii lui cu ajutorul unor formule care nu sunt înțelese, dar care, potrivit acestuia, dacă se aplică vor duce cu siguranță la împlinirea tuturor viselor și a tuturor speranțelor.
În toate sferele sociale, de la cei mai de sus la cei mai de jos, atunci când omul nu mai este izolat, el cade în curând în sfera de influență a unui lider. Cei mai mulți oameni, în special în rândul maselor populare, nu au, în afara specialității lor, idei clare și motivate despre orice. Ei sunt în imposibilitatea de a conduce. Liderul este ghidul lor. Acesta poate fi înlocuit la nevoie, dar foarte puțin eficace, de acele publicații periodice sau media care produc opinii pentru cititorii lor și le oferă aceste fraze făcute să furnizeze un motiv.
Autoritatea liderilor este foarte despotică, și reușește să se impună tocmai datorită acestui despotism. S-a remarcat adesea cât de ușor se fac ascultați, deși nu au niciun mijloc de a-și susține autoritatea, în straturile muncitoare cele mai turbulente. Ei stabilesc orele de lucru, mărimea salariilor, decid grevele, și le fac să pornească și să fie oprite la ore fixe.
Liderii de astăzi tind să înlocuiască din ce în ce mai mult autoritatea publică pe măsură ce aceasta este pusă în discuție și slăbită. Tirania acestor noi maeștri face ca mulțimile să asculte de ei mult mai docil decât de orice guvern. Dacă, urmare a unui accident oarecare, liderul dispare și nu este înlocuit imediat, mulțimea devine o comunitate fără coeziune sau rezistență. În timpul uneia dintre grevele angajaților societății de transport din Paris, a fost suficient să se rețină doi lideri care o conduceau pentru a o opri imediat. Nu nevoia de libertate, ci cea de servitute, este cea care domină întotdeauna sufletul mulțimilor. Ele au o sete de supunere atât de mare încât se supun instinctiv celui care se declară stăpânul lor.
Putem stabili o clasificare destul de clară a liderilor. Unii sunt oameni energetici, cu voință puternică, dar de moment; alții, mult mai rari decât cei anteriori, sunt oameni cu voință atât puternică cât și durabilă. Primii sunt violenți, curajoși, îndrăzneți. Ei sunt utili mai ales pentru a ajuta în dirijarea mulțimilor, în ciuda pericolelor și a transforma în eroi recruții de ieri. Precum, de exemplu, Ney și Murat, în Primul Imperiu. Și încă, mai spre zilele noastre, Garibaldi, aventurier dar energic și lipsit de talent, a reușit cu o mână de oameni să profite de vechiul regat Napoli, apărat totuși de o armată disciplinată.
Dar chiar dacă energia acestor lideri este puternică, ea este de moment și nu supraviețuiește excitantului care i-a dat naștere. Reintrați în cursul vieții obișnuite, foștii eroi animați dau acum dovadă de cele mai uimitoare slăbiciuni. Ei par incapabili să gândească și să se comporte în situațiile cele mai simple, deși au reușit cu succes să conducă pe alții. Aceștia sunt lideri care nu își pot exercita funcția lor decât dacă sunt ei înșiși și sunt continuu excitați, dacă au întotdeauna deasupra lor un om sau o idee, dacă urmează un curs de acțiune bine stabilit.
A doua categorie de lideri, cea a oamenilor cu voință puternică și permanentă, au, în ciuda formei mai puțin strălucitoare, o influență mult mai mare. În ea găsim adevărații fondatori ai religiilor sau a marilor opere: Sf. Paul, Mahomet, Cristofor Columb, Lesseps. Indiferent dacă sunt sau nu inteligenți, nu contează, lumea va fi mereu cu ei. Voința persistentă pe care o posedă este o facultate extrem de rară și infinit de puternică, care învinge totul. Nu suntem întotdeauna suficient de conștienți de ceea ce se poate obține cu o voință puternică și continuă: nimic nu îi rezistă, nici măcar natura, nici zeii, nici oamenii.
Un exemplu relativ recent a ceea ce poate o voință puternică și susținută, este dat de omul ilustru carea separat cele două lumi și a obținut ceea ce nu s-a reușit timp de trei mii de ani de către cei mai mari suverani.
Atunci când vrem să arătăm ce poate singură voința, este suficient să prezentăm în detaliu istoria dificultăților care a trebuit să se depășească pentru a săpa Canalul de Suez. Un martor ocular, Dr. Cazalis, a rezumat în câteva rânduri izbitoare sinteza acestei mari lucrări povestită de către autorul său nemuritor. „Și el povestea, zilnic, prin episoade istoria canalului. A povestit tot ce a trebuit să învingă, tot imposibilul pe care l-a făcut posibil, toate rezistențele, coalițiile împotriva lui, și dezamăgirile, eșecurile, înfrângerile, dar niciodată nu aureușit să îl descurajeze și nici să îl doboare; și-a amintit de Anglia bătăioasă, atacând necruțător, și de Egipt și Franța ezitante, și consulul Franței opunându-se mai mult decât toți ceilalți la primele lucrări, și cum i-a rezistat, luând muncitorii însetați, făcându-i să refuze apa dulce; și departamentul de marină și inginerii, toți oamenii gravi, cu experiență și cunoștințe, în mod natural ostili, și toți convinși științific de dezastru, calculându-l și promițându-l, așa cum este prognozată eclipsa la o anumită zi și o anumită oră.”
Cartea care va povesti viața tuturor acestor mari lideri nu ar conține prea multe nume; dar aceste nume au fost în fruntea celor mai importante evenimente ale civilizației și istoriei.
Lasă un răspuns