Home » Articole » RO » Societate » Filozofie » Logica » Logica pariului lui Pascal despre existența lui Dumnezeu

Logica pariului lui Pascal despre existența lui Dumnezeu

postat în: Dumnezeu, Logica 0

Să presupunem că te confrunți cu o decizie „în condiții de incertitudine”: să spunem, dacă să iei sau nu o umbrelă într-o zi în care șansa de a ploua este de jumătate. Decizia de a o lua, în comparație cu lăsarea umbrelei, depinde dacă plouă, așa că ar trebui să enumerăm toate scenariile posibile — luare și ploaie, luare și senin, lăsare și ploaie și lăsare și senin — și să observăm cât de bine merg lucrurile în fiecare dintre cazuri. Alegerea rațională este cea care poate produce cel mai bun rezultat.

Principiul raționalității practice Se alege acțiunea A cu cea mai mare valoare așteptată =Df suma valorilor rezultatelor posibile ale lui A, ponderate în funcție de probabilitățile acestora.

Plouă (0,05) Senin (0,05) EV
Luare 10 -4 3
Lăsare -20 2 -9

EV (LUARE)

= (valoarea luării dacă plouă x șansa de ploaie) + (valoarea luării dacă este senin x șansa de senin)

= 10 x 0,5 + -4 x 0,5 = 3

EV (LĂSARE)

= (valoarea lăsării dacă plouă x șansa de ploaie) + (valoarea lăsării dacă este senin x șansa de senin) = -20 x 0,5 + 2 x 0,5 = -9

Deci ar trebui să iei umbrela. Dacă probabilitățile se modifică sau valorile pe care le atribuiți rezultatelor posibile se schimbă, puteți ajunge la un rezultat diferit. Să presupunem că probabilitatea de ploaie este de 10%:

EV(LUARE) = 1 + -3,6 = -2,6

EV(LĂSARE) = -2 + 1,8 = -0,2

Acum aplică acest raționament la problema dacă să-L „iei” pe Dumnezeu sau să-L lași. Să spunem că probabilitatea existenței lui Dumnezeu este de 50%. Dacă Dumnezeu există, credincioșii sunt răsplătiți cu fericirea veșnică; este infinit de valoros (practic nu ar putea fi mai bine: „unitatea ajunsă la infinit nu adaugă nimic după ea”), așa că prima casetă se completează astfel: ∞. Necredincioșii, să spunem, sunt „răsplătiți” cu osânda veșnică, așa că a doua casetă se umple astfel: -1.000.000 (Notă: Pascal nu pare să creadă că este infinit de rea: Dreptatea pentru proscris este un rău mai puțin vast… . decât mila pentru cel ales. Dar poți face ca dezutilitatea iadului să fie atât de mare cât vrei, atâta timp cât este finită.) Acum, ce se întâmplă dacă Dumnezeu nu există? Atunci credinciosul suferă unele inconveniente din cauza stilului său de viață respectuos; iar necredinciosul, să zicem, se bucură de o cantitate egală de plăcere. Asta dă

Există Dumnezeu (0,05) Nu există Dumnezeu (0,05) EV
Crede -20
Nu crede -1.000.000 20 -499.990

EV(CREDE)

= (valoarea credinței dacă există Dumnezeu x probabilitatea existenței lui Dumnezeu) + (valoarea credinței dacă nu există Dumnezeu x probabilitatea neexistenței lui Dumnezeu)

= ∞ x 0,5 + -20 x 0,5 = ∞

EV(NU CREDE)

= (valoarea respingerii necredinței dacă există Dumnezeu x probabilitatea existenței lui Dumnezeu) + (valoarea necredinței dacă nu există Dumnezeu x probabilitatea neexistenței lui Dumnezeu)

= -1.000.000 x 0,5 + 20 x 0,5 = -499.990

În general, atâta timp cât probabilitatea ca Dumnezeu să existe este finită (oricât de mică), răsplata cerului este infinită, iar recompensele din alte opțiuni sunt finite, obținem:

Există Dumnezeu (fn) Nu există Dumnezeu (1 – fn) EV
Crede f1
Nu crede f2 f3 f4

Deci EV(CREDE) > EV(NU CREDE)

  1. Lucrul practic rațional de făcut este lucrul cu cea mai mare valoare așteptată. [A]
  2. Valoarea așteptată a credinței în Dumnezeu este mai mare decât a nu-L accepta pe Dumnezeu. [A]
  3. A crede în Dumnezeu și a-L respinge pe Dumnezeu sunt singurele opțiuni. [A]
  4. De aceea, ar trebui să cred în Dumnezeu. [1,2,3]

Credința este sub controlul nostru?

Există totuși o îngrijorare: credința nu este sub controlul nostru direct. („Îți dau 10 lei dacă poți să crezi că Elvis este încă în viață”). Este rațional practic să facem un lucru doar dacă putem face acel lucru. Răspunsul lui Pascal: putem face mult mai probabil să ajungem să credem în Dumnezeu comportându-ne ca un credincios. Așa că obținem un nou argument:

  1. Lucrul rațional practic de făcut este lucrul cu cea mai mare valoare așteptată. [A]
  2. Comportarea ca un credincios face ca cineva să creadă mai mult în Dumnezeu. [A]
  3. Valoarea așteptată a credinței în Dumnezeu este mai mare decât cea a necredinței. [A]
  4. Prin urmare, valoarea așteptată a comportării ca un credincios este mai mare decât a necomportării [2,3]
  5. A te comporta ca un credincios și a nu te comporta ca un credincios sunt singurele opțiuni [A]
  6. De aceea, ar trebui să mă comport ca un credincios. [1,4,5]

Primele obiecții

  1. Pariul este cinic și Dumnezeu nu ar răsplăti un teist a cărui credință se bazează pe el. (Negarea 3)
  2. Probabilitatea existenței lui Dumnezeu este 0. (Negarea 3)
  3. Viața cuiva se va baza pe o minciună dacă cineva se comportă ca un credincios și Dumnezeu nu există. (Negarea 1)

Mulți zei

Până acum am presupus un fel de Dumnezeu foarte specific, numindu-l Dumnezeul lui Avraam. Dar zeii hinduismului sau credinței șintoiste sau alții? Dar posibilii zei care nu sunt adorați de nicio religie? Problema este că, în ceea ce privește raționamentul real al lui Pascal, s-ar părea că avem un argument la fel de bun pentru a crede în unii dintre acești alți zei, la fel ca și în a crede în Dumnezeul lui Avraam. Cu toate acestea, să crezi în yoți deodată nu are sens. Unii dintre acești zei se contrazic unul pe altul; nu poți avea mai mult de un zeu atotputernic pentru chestiuni în care nu sunt de acord? Chiar și zeii consecvenți pot necesita un comportament inconsecvent. Cum să alegi în ce zeu să crezi?

Zei ciudați

De ce nu un AntiDumnezeu care este la fel ca Dumnezeul lui Avraam, cu excepția faptului că este absolut rău? Sau un Dumnezeu gelos care te va răsplăti pentru că ai crezut în el, dar care îți rezervă o soartă îngrozitoare dacă te gândești să crezi în Dumnezeul lui Avraam? Sau un Dumnezeu timid care îți dă viață veșnică cu condiția să nu crezi în el, etc. Odată ce aceste situații sunt puse în discuție, calculul anterior trebuie revizuit.

Este clar că dacă crezi, iar Dumnezeu nu există, atunci pierzi doar o răsplată finită? Nu dacă există un Dumnezeu Gelos Anti-Avraam și te trece printr-un iad infinit dacă crezi în Dumnezeul lui Avraam.

Există Dumnezeu (0,5) Dumnezeu gelos (0,1) Nu există Dumnezeu (0,4) EV
Crede -∞ f1 ?f5
Nu crede f2 f3 f4 f6

Problema imediată este că matematic nu există o modalitate bine definită de a calcula rezultatul; se pot adăuga numere infinite, dar nu există o modalitate bine definită de a le scădea. Dar să presupunem că punem în paranteză această preocupare și presupunem că cele două infinituri se anulează. Calculul favorizează, dacă o face, respingerea lui Dumnezeu, deoarece nu trebuie să plătiți costul (să zicem) abstinenței. Avantajul acceptării lui Dumnezeu în comparație cu respingerea lui Dumnezeu a dispărut.

Este valoarea așteptată a acționării ca un credincios mai mare?

(adică, 4 rezultă din 2 și 3?)

În primul rând: imaginează-ți că în loc să te comporti ca un credincios, cineva a hotărât să arunce o monedă: dacă va cade ban, te comporți, dacă va cade marcă, nu. Utilitatea așteptată este încă infinită. Sau să presupunem că arunci un zar, în ideea de a te comporta ca un credincios dacă și numai dacă va apare 6. Utilitatea așteptată este încă infinită. Și așa mai departe pentru orice șansă pe care o ai pentru a te comporta ca un credincios, oricât de mică este, atâta timp cât este finită.

Aceasta implică respingerea premisei 5. Dar chiar dacă acceptăm premisa 5 (face orice rezultat care are o probabilitate limitată de a se comporta ca un credincios să fie considerată că se comportă ca un credincios), 4 nu rezultă din 2, 3 și 5. Nu acordăm o probabilitate limitată posibilității ca, după ce ai hotărât să nu te comporți ca un credincios, vei ajunge totuși să crezi în Dumnezeu? (Poate că acțiunea ta va fi inversă.) În acest caz, utilitatea așteptată de a nu te comporta ca un credincios este încă infinită. Deci nu există nici un avantaj în a te comporta ca un credincios.

Sursa: Richard Holton, MIT Course: Problems in Philosophy. Licența CC BY-NC-SA 4.0. Traducere și adaptare: Nicolae Sfetcu

Evoluția și etica eugeniei
Evoluția și etica eugeniei

Așa cum este definită eugenia, este foarte dificil de făcut o diferențiere clară între știință (medicină, ingineria genetică) și eugenie. Și de stabilit o linie peste care ingineria genetică nu ar trebui să treacă, conform unor norme morale, juridice și … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00$2,44 Selectează opțiunile
Aventurile lui Pinocchio - O poveste pentru oameni mari
Aventurile lui Pinocchio – O poveste pentru oameni mari

Una din cele mai citite cărți din lume, considerată o metaforă a condiției umane, și pretabilă la o pluralitate de interpretări, Aventurile lui Pinocchio a avut un impact mare asupra culturii mondiale. Cartea răspunde unei prerogative care aparține doar capodoperelor: … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00$2,30 Selectează opțiunile
Epistemologia gravitației experimentale – Raționalitatea științifică
Epistemologia gravitației experimentale – Raționalitatea științifică

Evoluția testelor gravitaționale dintr-o perspectivă epistemologică încadrată în conceputul de reconstrucție rațională al lui Imre Lakatos, pe baza metodologiei acestuia a programelor de cercetare. Perioada evaluată este foarte vastă, începând cu filosofia naturală a lui Newton și până la teoriile … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $0,00$6,99 Selectează opțiunile

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.