Modele de afaceri: Franciza

Franciza este practica dreptului de a utiliza modelul de afaceri și marca unei firme pentru o perioadă prescrisă de timp. Cuvântul „franciză” este de origine anglo-franceză – de la franc, care înseamnă liber – și este folosit atât ca substantiv cât și ca verb (tranzitiv). Pentru francizor, franciza este o alternativă pentru construirea unui „lanț de magazine” pentru a distribui bunuri care evită investițiile și răspunderea unui lanț. Succesul francizorului depinde de succesul francizaților. Francizatul se spune că este mai interesat decât un angajat direct pentru că are un interes direct în afaceri.

Treizeci și trei țări – inclusiv Statele Unite și Australia – au legi care reglementează în mod explicit franciza, majoritatea celorlalte țări având legi care au un impact direct sau indirect asupra francizei. Franciza este, de asemenea, utilizată ca un mod de intrare pe piața externă.

Cele mai mari lanțuri de franciză

Următoarele listă cataloghează francizele majore de la începutul anului 2010, împreună cu numărul de sub-francize (sau parteneri), din datele disponibile pentru anul 2004. Statele Unite ale Americii este lider în franciză, o poziție pe care o deține din anii 1930, atunci când a folosit în franciză restaurante fast-food, hanuri și, puțin mai târziu, moteluri în momentul Marii Depresiuni. În 2005 existau 909.253 afaceri francizate stabilite, generând 880.900.000.000 $ și o pondere de 8,1 la sută din totalul locurilor de muncă private non-agricole, respectiv 11 milioane de locuri de muncă, și 4.4 la sută din întreaga producție din sectorul privat.

1. Subway (sandvișuri și salate) | Costurile de pornire $ 84.300 – $ 258.300 (41.916 locații la nivel mondial în 2015).
2. McDonald | Costurile de pornire în 2010, $ 995.900 – $ 1.842.700 (36.368 de locații in 2015)
3. 7-Eleven Inc. (magazine) | Costurile de pornire în 2010 $ 40.500- $ 775.300, (56.439 locații în 2015)
4. Hampton Inns & Suites (hoteluri de preș mediu) | Costurile de pornire în 2010 $ 3.716 milioane – $ 15.148.800
5. Great Clips (coafură) | Costurile de pornire în 2010 $ 109.000 – $ 203.000 (3.694 de locații în 2015)
6. H & R Block (pregătire a declarațiilor fiscale, iar acum e-filing) | Costurile de pornire $ 26.427 – $ 84.094 (10.800 de locații în 2015)
7. Dunkin’ Donuts | Costurile de pornire în 2010 $ 537.750 – $ 1.765.300
8. Jani-King (curățătorie comercială) | Costurile de pornire $ 11.400 – $ 35.050, (11.000 de parteneri la nivel mondial în 2004)
9. Servpro (asigurare în caz de dezastru, restaurare și curățătorie) | Costurile de pornire în 2010 $ 102.250 – $ 161.150
10. MiniMarkets (magazine alimentare și benzinărie) | Costurile de pornire în 2010 $ 1.835.823 – $ 7.615.065

Francizele mijlocii, precum restaurante, stații de benzină și stații de camioane, implica investiții substanțiale și necesită toată atenția unui om de afaceri.

Există, de asemenea, francize mari precum hoteluri, spa-uri și spitale.

Taxe și termeni contractuali

Trei plăți importante sunt făcute pentru un francizor: (a) drepturi de autor pentru marca, (b) rambursarea de instruire și consultanță acordată francizatului, și (c) un procent din vânzările unității individuale de afaceri. Aceste trei taxe pot fi combinate într-o singură taxă de „gestionare”. O taxă pentru „divulgare” este separată și este întotdeauna o „taxă de utilizator”.

O franciza de obicei dureaza o perioadă de timp determinată (defalcată în perioade mai scurte, care necesită fiecare reînnoire), și servește un anumit teritoriu sau zonă geografică din jurul locației. Un francizat poate administra mai multe astfel de locuri. Acordurile durează de obicei de la cinci la treizeci de ani, anulările sau încetările premature în cele mai multe cazuri ducând la consecințe grave pentru francizați. O franciză este doar o investiție de afaceri temporară care implică închirierea sau leasing-ul unei oportunități, nu achiziționarea unei afaceri ca proprietate. Este clasificată ca un activ perisabil din cauza termenului finit a licenței.

Taxele de franciză sunt, în medie, de 6,7%, cu o taxă suplimentară de marketing în medie de 2%

O franciză poate fi exclusivă, neexclusivă sau „unică și exclusivă”.

Deși veniturile și profitul francizorului pot fi enumerate într-un document de informare al francizei, nicio lege nu impune o estimare a rentabilității francizatului, care depinde de cât de intensiv „utilizează” franciza. Prin urmare, taxele francizorului sunt de obicei bazate pe „venitul brut din vânzări”, și nu pe profitul realizat.

Diverse valori tangibile și intangibile, cum ar fi publicitatea națională sau internațională, de instruire și alte servicii de suport, sunt de obicei puse la dispoziție de francizor.

Brokerii de franciză ajută francizorii să găsească francizați adecvați. Există, de asemenea „francizori șefi” principali, care obțin drepturile de sub-franciză într-un teritoriu.

Potrivit Asociației Internaționale de Franciză, aproximativ 44% din toate întreprinderile din Statele Unite sunt francizate.

Justificare și comutarea riscului

Franciza este unul dintre singurele mijloacele disponibile pentru a accesa capital de risc fără a fi nevoie să se renunțe la controlul asupra funcționării lanțului și de a construi un sistem de distribuție pentru acesta. După ce marca si formula de lucru sunt atent proiectate și executate în mod corespunzător, francizorii sunt în măsură să vândă francize și să se extindă rapid în toată lumea, folosind capitalul și resursele francizaților lor în timp ce reduc propriul risc.

Există, de asemenea un risc pentru cei care cumpără francize; ratele de eșec sunt de fapt mai mari pentru companiile de franciză decât firmele noi independente, și este important pentru cei care doresc să folosească franciza să fie conștienți de acest fapt.

Normele francizorului impuse de autoritatea de franciză devin tot mai stricte. Unii francizori apelează la încălcări minore ale regulii de reziliere a contractelor profitând de franciză fără nici o rambursare.

Obligațiile părților

Fiecare parte dintr-o franciză are mai multe interese pentru a proteja. Francizorul este implicat în asigurarea protecției pentru marcă, controlul conceptului de afaceri și asigurarea know-how. Francizatul este obligat să efectueze serviciile pentru care marca a fost mai proeminentă sau binecunoscută. Există o multitudine de standardizări impuse. Locul de serviciu trebuie să suporte semnele, logo-uri și mărcile comerciale ale francizorului într-un loc vizibil. Uniformele purtate de personalul francizatului trebuie să fie de un design și culoare speciale. Serviciul trebuie să fie în conformitate cu modelul de urmat de către francizor în operațiunile de franciză de succes. Astfel, francizații nu dețin controlul total al afacerii, precum în comerțul cu amănuntul.

Un serviciu poate fi de succes în cazul în care echipamentele și accesoriile sunt achiziționate la un preț corect de la francizor sau surse recomandate de francizor. O cafenea, de exemplu, poate fi ușor identificată prin marcă dacă materiile prime provin de la un anumit furnizor. În cazul în care francizorul dorește să achiziționeze din magazinele sale, ar putea intra sub incidența legislației anti-trust sau a altor legi echivalente din alte țări. Deci trebuiesc cumpărate și alte lucruri, precum uniformele de personal și însemnele, ca și locurile de franciză, dacă acestea sunt deținute sau controlate de către francizor.

Francizatul trebuie să negocieze cu grijă licența și trebuie să elaboreze un plan de marketing sau de afaceri cu francizorul. Taxele trebuie să fie pe deplin clarificate și nu ar trebuie să existe nicio taxă ascunsă. Costurile de pornire și capitalul de lucru trebuie să fie cunoscute înainte de acordarea licenței. Trebuie să existe o asigurare că licențiații suplimentari nu se vor înmulți în „teritoriu” dacă franciza funcționează conform planului. Francizatul trebuie privită ca un comerciant independent. Acesta trebuie să fie protejat de către francizor de orice încălcare a drepturilor de autor de către terți. Un avocat de franciză este necesar să asiste francizatul în timpul negocierilor.

De multe ori perioada de instruire – ale cărei costuri sunt în mare parte acoperite de taxa inițială – este prea scurtă dacă trebuie să se opereze cu echipamente complicate, iar francizatul trebuie să învețe pe cont propriu din manualele de instrucțiuni. Perioada de instruire trebuie să fie adecvată, dar în francizele cu costuri scăzute poate fi considerată prea scumpă. Mulți francizori au înființat universități corporative pentru a instrui personalul online. Acest lucru este în plus față de furnizarea literaturii, documentelor de vânzare și accesul e-mail.

De asemenea, acordurile de franciză nu oferă garanții, iar francizatul are puține sau nicio modalitate de a recurge la intervenția juridică în caz de litigiu. Contractele de franciză tind să fie unilaterale și în favoarea francizorului, care este în general protejat de procesele cu francizații lor din cauza contractelor non-negociabile pe care francizații sunt obligați să le accepte, în fapt ei cumpără franciza știind că există acest risc, și că nu există nicio promisiune de succes sau profituri din partea francizorului. Contractele pot fi reînnoite la singura opțiune a francizorului. Cei mai mulți francizori solicită francizaților să semneze acorduri de mandatare în cazul în care ar exista o dispută juridică.

Francize sociale

În ultimii ani, ideea de franciză a fost preluată și de către sectorul organizațiilor sociale, care speră să simplifice și să accelereze astfel procesul de creare de noi organizații. O serie de idei de afaceri, cum ar fi de fabricarea de săpun, comerțul alimentar cu amănuntul, întreținerea acvariilor, și funcționarea hotelurilor, au fost identificate ca fiind adecvate pentru adoptarea de către firmele sociale care angajează persoane cu dizabilități și defavorizate.

Franciza socială se referă și la o tehnică utilizată de către guverne și donatori de ajutor pentru a oferi servicii esențiale de sănătate clinice în țările curs de dezvoltare.

Franciza logistică de la terți

Franciza logistică de la terți a devenit o oportunitate din ce în ce mai populară de franciză datorită industriei de transport în creștere rapidă și a francizelor cu costuri scăzute.

Franciza de evenimente

Franciza de evenimente constă în dupilcarea de evenimente publice în alte zone geografice, păstrând marca originală (logo-ul), misiunea, conceptul și formatul evenimentului. Ca și în franciza clasică, franciza de eveniment este construită pe copierea cu exactitate a evenimentelor de succes. Un exemplu de franciză de eveniment este Forumul Economic Mondial, de asemenea, cunoscut sub numele de forumul Davos, care are francize de eveniment regionale în China, America Latină, etc.

Francize la domiciliu

Francizarea sau duplicarea la domiciliu a unui model de afaceri de succes al altei firme este menționată ca franciză la domiciliu. Francizele la domiciliu devin populare deoarece acestea sunt considerate a fi o modalitate ușoară de a începe o afacere, costurile și riscurile fiind mici pentru intrarea în antreprenoriat. Dar experții spun că „munca nu este mai puțin grea.” Conform lui America’s Best Franchises, există multe beneficii în alegerea de a deveni francizat la domiciliu, „dar o afacere la domiciliu nu oferă nicio garanție întrucât vă veți întâlni cu multe provocări pe care va trebui să învățați să le depășiți.”

Imagine, https://en.wikipedia.org/wiki/File:McDonalds_in_Moncton.jpg, Traducere din Wikipedia