Din perspectiva științifică, interesată de etica descriptivă a evoluției, moralitatea este ceva care trebuie explicat științific, implicând ideea de evoluție. În acest caz, moralitatea presupune un anumit set de fenomene empirice, precum capacitatea de a face judecăți normative sau tendința de a avea sentimente (simpatia, vina, etc.) sau anumite „intuiții „despre corectitudine sau violență. Există posibilitatea stufierii diferitelor capacități psihologice și tendințe asociate cu „moralitatea”.
În acest sens oamenii de știință vorbesc despre „evoluția moralității”, folosind instrumente precum genomica comparativă și studii ale primatelor (Rosenberg, A., 2006, “Will Genomics Do More for Metaphysics than Locke?”, in G. Boniolo and G. De Anna (eds.), Evolutionary Ethics and Contemporary Biology, pp. 178–98.)
Dar există și o altă utilizare, diferită, a termenului „moralitate”, în sensul normativ, referitor la modul în care ar trebui să trăim, clarificări care ne-ar putea duce la un cod moral (un set de norme).
Filosofii folosesc acest sens normativ de „moralitate” pentru întrebări normative și meta-etice.
Moralitatea în sensul normativ nu este un fenomen empiric care trebuie explicat, încă nu se știe cum se împacă cu teoria evoluționistă.
Lasă un răspuns