Nevoia de a crea artă

Nevoia de a crea artă poate fi împărțită în două mari categorii: nevoia personală de a exprima idei și sentimente, și nevoia comunității de a afirma valori comune. În secțiunile următoare, vom analiza unele dintre aceste motivații pentru a înțelege și identifica mai clar intenția artistului în operele de artă pe care le întâlnim.

Figura 1.23 | Seria 1, Nr. 8. Artist: Georgia O’Keeffe. Credit: Prosfilaes/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public

Ar trebui să recunoaștem că fiecare persoană a trăit o viață unică, așa că fiecare persoană știe ceva despre lume pe care nimeni altcineva nu l-a trăit. Este datoria artiștilor de astăzi să ne spună despre ceea ce au ajuns să cunoască – individual sau ca parte a comunității lor – folosind materialul sau mediul artistic cel mai potrivit abilităților lor. Deși copierea operelor altora este un antrenament bun, este doar o reelaborare a ceea ce a fost deja dezvăluit. Originalitatea, însă, este mai apreciată în arta contemporană. Georgia O’Keeffe (1887-1986, SUA) și-a explicat punctul de vedere asupra acestei chestiuni atunci când a scris: (Figura 1.23)

„În toamna anului 1915 mi-a venit pentru prima dată ideea că ceea ce fusesem învățată avea o valoare redusă pentru mine, cu excepția utilizării materialelor mele ca limbaj – cărbune, creion, stilou și cerneală, acuarelă, pastel și ulei. Devenisem fluentă cu ele când eram atât de tânără încât erau pur și simplu o altă limbă pe care o stăpâneam cu ușurință. Dar ce să mai spun despre ele? Fusesem învățată să lucrez ca alții și, după o gândire atentă, am decis că nu-mi voi petrece viața făcând ceea ce fusese deja făcut… Am decis că sunt o mare prostuță că nu am pictat în sfârșit așa cum am vrut și nu am spus ceea ce am vrut când am pictat.”[1]

[1] O’Keeffe 1976, nepaginat

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu